Cum poate fi înţeleasă viaţa iranienilor într-o ţară închisă presei şi călătoriilor? Prin literatură, deoarece numeroase romane, memorii şi benzi desenate descriu Republica Islamică dincolo de clişee, relatează vineri AFP, potrivit Agerpres.
"Iranul nu este o ţară uşor de înţeles", recunoaşte Pedro Kadivar, un scriitor exilat în Europa.
"Când oamenii îmi pun întrebări despre Iran, trebuie mai întâi să deconstruiesc, strat cu strat, clişeele pe care le au despre această ţară", a adaugă autorul cărţii "Derničre année au pays natal", care va fi lansată la 9 aprilie, în Franţa, de Gallimard.
Pedro Kadivar este unul dintre numeroşii scriitori cu rădăcini iraniene care îşi povestesc viaţa înainte de exil sau îşi plasează poveştile în Iranul contemporan. Unii au cunoscut un mare succes, precum Marjane Satrapi, cu romanul său grafic "Persepolis", Azar Nafisi cu "Citind Lolita în Teheran" şi jurnalista Delphine Minoui cu "Je vous écris de Téhéran" şi "Badjens".
Poveştile lor se alătură celor ale unor cineaşti, adesea premiaţi, precum Jafar Panahi, Mohammad Rasoulof şi Asghar Farhadi, care sfidează autorităţile pentru a-şi ancora filmele în realitatea ţării lor.
"Am fost foarte fericit când a apărut 'Persepolis', pentru că experienţele lui Marjane Satrapi au fost foarte similare cu ale mele, iar cartea ei a spulberat clişee", a declarat Pedro Kadivar pentru AFP.
Printre acestea se numără şi imaginea persistentă a unui Iran care nu ar fi "nimic altceva decât o ruină tristă, periculoasă, o ţară care e mai bine să fie uitată pentru moment, lipsită de speranţă, pierdută", deplânge Lucie Azema, care a trăit în Iran şi locuieşte acum în Franţa. În memoriile sale publicate recent, "Une saison a Téhéran", ea descrie vitalitatea tradiţiilor, soliditatea legăturilor sociale şi ingeniozitatea care le permit iranienilor să reziste sub dominaţia Republicii Islamice.
Scriitoarea Chahdortt Djavann, născută în Iran în 1967, zugrăveşte o imagine mult mai sumbră a ţării sale în "Un violeur attentionné et délicat", carte lansată recent.
În acest roman percutant, un judecător condamnat la închisoare pe viaţă povesteşte cum a manipulat regulile Republicii Islamice pentru a face carieră şi a profita de pe urma acesteia. "Există cineva în această ţară care să fi dus o viaţă normală sub conducerea islamică?", se întreabă el.
"Sentimentul de a fi urmărit, spionat şi monitorizat a creat paranoia în întreaga populaţie... În fiecare familie iraniană, exista cel puţin un fiu, o fiică, un tată, o mamă, un frate, o soră, o mătuşă, un unchi, o verişoară care s-a compromis, a devenit informator şi a spionat pentru regim", scrie autoarea, care locuieşte în Franţa.
În romanul său, în care îşi povesteşte copilăria din timpul războiului Iran-Irak din anii 1980, Pedro Kadivar scrie, de asemenea, că, într-un astfel de context, "disimularea şi autocenzura necesită un efort constant şi extenuant", iar "până şi prietenia este plină de suspiciune".
Cu toate acestea, romancierul se consideră "norocos că s-a născut în Iran", o ţară "cu o imensă bogăţie culturală" şi "în mod tradiţional deschisă altor influenţe, în special celor occidentale".
"Regimul nu este deloc reprezentativ pentru popor. Societatea civilă are o lungă tradiţie a libertăţii de gândire şi a rezistat timp de aproape 50 de ani", de la Revoluţia Islamică din 1979, a afirmat el.
Preţul este adesea mare, aşa cum este ilustrat de povestea rapperului Toomaj Salehi, relatată în romanul grafic "Une voix pour la liberté" de Bahareh Akrami.
Cântăreţul foarte popular a fost arestat în octombrie 2022 pentru că a susţinut public protestele declanşate de moartea în custodie a lui Mahsa Amini, iraniană de etnie kurdă în vârstă de 22 de ani.
"El a pus în cuvinte ceea ce mulţi trăiesc în tăcere: represiune, frică, nedreptate... Şi a plătit scump: închisoare, tortură, ameninţări, o condamnare la moarte", a rezumat autoarea Bahareh Akrami.
Toomaj Salehi a fost în cele din urmă eliberat la sfârşitul anului 2024. Anul următor, el a lansat piesa "Maa Hanooz Zendeim" ("We Are Still Alive").
Comentează