Premium
Incendii devastatoare, o pandemie de coronavirus, inundații și alte tulburări climatice legate de încălzirea globală – toate catastrofele cu care majoritatea dintre noi nu ne-am fi imaginat că trebuie să ne confruntăm, cu câțiva ani în urmă. Totuși, în 1972, un grup restrâns de cercetători americani anticipase acest scenariu catastrofal.
În cartea lor „Limitele creșterii”, (), oamenii de știință susțineau că, dacă omenirea continuă să urmărească creșterea economică, indiferent de costurile pentru mediu, totul se va prăbuși. Fără o schimbare radicală a comportamentului, scăderea hranei disponibile, epuizarea resurselor naturale și poluarea în creștere ar avea un impact atât de violent asupra calității vieții pe Pământ în deceniile viitoare, încât populația umană ar scădea drastic.
Departe de previziunile apocaliptice ezoterice sau conspiraționiste
Într-o Americă abia ieșită din anii de aur 1960, această carte, cunoscută și sub numele de „Raportul Meadows”, a fost la început acuzată de catastrofism și a făcut obiectul multor controverse (ceea ce nu a împiedicat-o să devină un bestseller). Proiecțiile din „Limitele creșterii” erau, totuși, departe de predicțiile ezoterice ale apocalipsei, care erau foarte populare la acea vreme. Proiecțiile au fost rezultatul unor modelizări științifice serioase.
Pentru a ajunge la aceste concluzii, cei patru autori (Meadows, Meadows, Randers și Behrens) au folosit un model de simulare, World3, inspirat de lucrarea lui Jay Wright Forrester, la acea vreme profesor la prestigiosul Massachusetts Institute of Technology (MIT), tatăl fondator al dinamicii sistemelor și pionier al simulărilor computerizate ale interacțiunilor dintre populație, creșterea industrială, producția de alimente și limitele ecosistemelor terestre cu WorldOne.
Din datele statistice colectate de la începutul secolului al XX-lea și referitoare la cinci factori (populație, resurse, producție industrială, poluare și alimente), cercetătorii au generat, prin urmare, diferite scenarii de dezvoltare folosind World3 – variind ipotezele în special cu privire la inovație, resurse neregenerabile sau priorități sociale. Au apărut diverse scenarii, dar, cele mai sumbre – care au dus la scăderi mari ale populației – s-au dovedit a fi cele mai apropiate de evoluția reală din ultimii 50 de ani.
Scenariul „business as usual” (BAU), cel potrivit căruia nimic nu s-ar schimba în comportament, a prezis o stagnare a nivelurilor de bunăstare globală în jurul anului 2020 și o prăbușire care se produce în jurul anului 2040. Acest lucru se întâmplă din cauza resurselor și nu a mediului.
Încă de actualitate
Pentru că, dacă vorbim astăzi despre „Limitele creșterii” și concluziile sale apocaliptice, este din cauza unei recitiri contemporane a modelului World3. Gaya Branderhorst Herrington, consultant pentru o prestigioasă firmă de audit și consultanță, a refăcut calculele din 1972, incluzând date empirice din ultimii 50 de ani.
Patru dintre scenariile modelate de World3, cel mai în ton cu realitatea din ultimii 50 de ani este în prezent BAU2, „business as usual 2”
Iar rezultatul este clar – printre scenariile modelate, cel care corespunde cel mai mult datelor empirice și, prin urmare, cel mai potrivit cu realitatea include o prăbușire a populației, precum și o încetinire a producției industriale și agricole (BAU2).
Un lucru este sigur – creșterea economică va avea probabil o încetinire bruscă în următoarele două decenii. O analiză care se potrivește cu previziunile FMI, pentru care omenirea este pe cale să aibă limite impuse creșterii sale – pentru că nu a putut anticipa aceste schimbări.
Studiul contemporan complet al World3 - AICI
Speranța rămâne
Însă mai există speranță. O schimbare radicală a comportamentului este întotdeauna posibilă, chiar dacă fereastra de timp disponibilă pentru a realiza inversiunea paradigmei, unde creșterea nestăvilită nu mai este în centru, este din ce în ce mai redusă. Este scenariul Lumii stabilizate (SW), în care omul își stabilizează în mod voluntar creșterea economică și reușește să creeze o societate durabilă.
Grafic, creșterea industrială și populația mondială încep să se stabilizeze la scurt timp după această modificare a valorilor. Între timp, disponibilitatea alimentelor continuă să crească pentru a satisface nevoile populației. Poluarea scade. De asemenea, epuizarea resurselor naturale începe să se stabilizeze.
Omul trebuie, prin urmare, să creeze o societate în care să-și stabilească limite pentru sine și pentru producția sa de bunuri materiale pentru a ajunge la o stare de echilibru, altfel riscă prăbușirea. O situație care nu este diferită de cea prezentată în romanul „Perifericul” de William Gibson, tatăl literaturii ciberpunk, în care societatea se îndreaptă încet, dar inexorabil, către un colaps cauzat de schimbările climatice și pandemii.
Un program dezvoltat la inițiativa Clubului Romei
Inițial, ideea modelării evoluției lumii a venit de la Clubul Romei. Organizația, creată în 1968, încă activă și formată din gânditori, foști șefi de stat, oameni de știință și specialiști ai ONU, își propune de mai bine de 50 de ani să promoveze înțelegerea provocărilor globale cu care se confruntă Organizația Națiunilor Unite si propune soluții prin analize științifice, comunicare și avocatură. În timpul adunării sale din 1970, a decis să producă raportul Meadows, care a dat naștere cărții „Limitele creșterii”. De la publicare, cartea s-a vândut în peste 30 de milioane de exemplare. Împreună cu „Bomba populației”, cartea lui Paul Ehrlich despre reducerea drastică a populației, „Limitele creșterii” a servit adesea ca referință pentru mișcările ecologice ale vremii, de la Greenpeace la Earth First.
