VIDEO + FOTO Patriarhul Daniel: 'Sufletul fiecărui om este mai mare decât toate bunurile materiale din lumea aceasta'

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat duminică, 23 octombrie, în mijlocul credincioșilor Parohiei Mierlari din localitatea ilfoveană Jilava, Protopopiatul Ilfov Sud. Întâistătătorul Bisericii noastre a rostit la finalul Sfintei Liturghii un cuvânt de învățătură în care a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale Evangheliei vindecării demonizatului din ținutul Gherghesenilor și a resfințit biserica parohială cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Cei care s-au evidențiat în realizarea sau sprijinirea lucrărilor săvârșite la acest sfânt lăcaș au primit din partea Preafericirii Sale distincții.

Pentru credincioșii Parohiei Mierlari din localitatea Jilava, județul Ilfov, în acest an, Duminica a 23-a după Rusalii a reprezentat un moment istoric de o mare însemnătate duhovnicească, biserica parohială, ctitorită la 1843, reprimind veș­mân­tul sfințeniei.

Parohienii, dar și credincioși din localitățile învecinate au participat de dimineață la Sfânta Liturghie săvârșită în sfântul lăcaș de către Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieș­teanul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de slujitori din care au făcut parte părintele George-Alexandru Lepădatu, consilier patriarhal coordonator al Sectorului econo­­mic-fi­nan­ciar al Administrației Pa­tri­­ar­ha­le, părintele paroh Dumitru Ștefănescu, consilier eparhial în cadrul Sectorului administrativ-bi­sericesc al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, părintele Ioan Bondar, protoiereu al Protopopiatului Ilfov Sud, părintele Mihail Peneș, protoiereu al Pro­to­­popiatului Vălenii de Munte, părintele Cris­tian Țimpău, inspector eparhial în cadrul Serviciului per­so­nal-resurse umane al eparhiei bucureștene, precum și alți preoți și diaconi.

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesurile du­hov­nicești ale Sfintei Evanghelii duminicale (Luca 8, 26-39), evidențiind schimbarea de comportament a omului demonizat în prezența Mântuitorului Iisus Hristos.

„În apropierea cetății Gherasa se afla un om chinuit de mulți demoni, care era foarte violent. Rupea lanțurile cu care era legat și pleca în pus­tie, locuind în morminte. Era fioros, motiv pentru care puțini oameni treceau prin părțile acelea. Însă, când Iisus S-a apropiat de acest om chinuit de demoni, de departe a căzut îna­intea lui Iisus și a vorbit. Demonul vorbea prin acest om, pentru că el nu mai era întreg la minte, ci vocea lui era folosită de demoni. Este semnificativ faptul că demonii care se aflau în acest om posedat recunoșteau că Iisus din Nazaret nu este un simplu Om, ci este Fiul lui Dumnezeu, adică Fiul veșnic al lui Dumnezeu, care S-a făcut Om. Așadar, însăși prezența Mântuitorului Iisus Hristos aproape de omul stăpânit de demoni îi deranja pe aceștia pentru că Iisus era sfânt, iar demonii erau duhuri necurate și contrastul dintre sfințenia Lui și răutatea lor, dintre bunătatea Lui și violența acestor demoni îi făcea pe aceștia din urmă să se simtă chinuiți. Evanghelia ne spune că, după ce a scos demonii din el, omul ședea la picioarele lui Iisus, îmbrăcat și întreg la minte, deci total schimbat. A revenit la sănătatea, libertatea și demnitatea de a fi om”, a arătat Preafericirea Sa, conform ziarullumina.ro.

În continuare, Patriarhul României a explicat motivele pentru care Mântuitorul Iisus Hristos a permis legiunii de demoni să intre în turma de porci, care s-a aruncat în mare pierind: „Mântuitorul Iisus Hristos permite demonilor să iasă din om și să intre în turma de porci. Evanghelistul Marcu spune că turma aceea era mare, având ca la 2.000 de porci, care, atunci când demonii au intrat în ei, s-au aruncat în mare și s-au înecat. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus a permis demonilor să intre în turma de porci pentru a arăta că în ziua Judecății de Apoi, în același fel vor fi trimiși în adâncul iadului toți demonii, fiind pedepsiți pentru mândria și răutatea lor. Există și alte motive, cel mai important fiind acela că Mântuitorul a vrut să arate că sufletul unui om are o valoare infinită. Sufletul fiecărui om este mai mare decât toate bunurile materiale din lumea aceasta. Valoarea infinită a fiecărui om în fața lui Dumnezeu este mai mare decât toate turmele de animale și toate obiectele de valoare din această lume. Tot universul material nu este mai valoros decât sufletul unui singur om. Eliberând de demon pe acest om, Mântuitorul a vrut să ne arate cât de valoroasă este ființa umană pe care El a venit să o mântuiască, să o elibereze de păcat, de moarte, de demoni și să-i dăruiască viață veșnică. Vedem că nimeni nu L-a chemat pe Iisus, ci El, din iubire milostivă și smerită, S-a dus către ființa cea mai chinuită din zonă, cea mai însingurată și cea mai disprețuită, la omul care nu mai era între oameni, ci demonii îl duceau în pustie și el dormea prin morminte. Era într-o moarte spirituală și socială. Spre acesta S-a dus Iisus din proprie inițiativă și l-a vindecat”.

Din demonizat a devenit misionar al iubirii lui Dumnezeu

Explicând finalitatea actului de exorcizare și vindecare a celui ce fusese demonizat, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că cel vindecat a ajuns misionar al iubirii lui Dumnezeu, act prin care și-a manifestat recunoștința pentru minunea săvârșită de Mântuitorul Hristos.

„Pentru că Iisus l-a vindecat, el dorea să rămână împreună cu Binefăcătorul său, să Îl urmeze pe Iisus, dar El i-a spus să se întoarcă la casa sa și să spună cât de mult bine i-a făcut lui Dumnezeu. Iisus i-a poruncit să rămână acolo, în locul pătimirii și al vindecării sale. Iisus a transformat un om chinuit de demoni, un om bolnav într-un om sănătos și l-a făcut misionar, mărturisitor statornic al iubirii milostive a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos îi încredințează acestui om misiunea recunoștinței. Să spună tuturor cât bine i-a făcut Dumnezeu Care l-a vindecat, l-a eliberat din tirania duhurilor necurate și i-a redat demnitatea de om liber și întreg la minte”, a spus Preafericirea Sa.

Biserica, locul recunoștinței față de Dumnezeu

În încheierea cuvântului, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat faptul că orice biserică este locul prin excelență în care Îi aducem mulțumire și prinos de recunoștință lui Dumnezeu pentru toate darurile revărsate asupra noastră, subliniind faptul că temeiurile acestui fapt sunt cuprinse în slujba de târnosire a lăcașului eclesial.

„Locul în care suntem chemați în fiecare duminică și sărbătoare să împlinim această misiune a recunoștinței față de binefacerile pe care le primim de la Dumnezeu este biserica. Cea mai înaltă activitate a Bisericii, cea mai solemnă și cea mai sfântă este „Sfânta Recunoștință” sau Sfânta Euharistie: «Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ție Îți mulțumim și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru». Aceasta este cântarea prin care ne apropiem de culmea Sfintei Liturghii Euharistice, de mulțumire, de recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru însuși faptul că există lumea și noi, lucru care nu era obligatoriu să fie, pentru că există lumina soarelui și folosim apa și roadele pământului, pe care nu noi le-am creat, ci le-am primit în dar. Pentru toate aceste binefaceri ale existenței, noi trebuie să mulțumim lui Dumnezeu și să spunem cât de mult bine ne-a făcut El. De aceea, în timpul Sfintei Liturghii mulțumim pentru binefacerile cunoscute și necunoscute, arătate și nearătate. Toate acestea sunt, așadar, inspirate din Evanghelia Mântuitorului, atunci când El cere oamenilor să exprime recunoștință față de darurile primite de la Dumnezeu. (…) Sfințirea bisericii este un act de mare binecuvântare pentru localitate și pentru toți cei care participă la slujbă. La începutul slujbei de târnosire înconjurăm biserica și atunci se rostesc trei Evanghelii. În prima se spune că aici se dăruiește iertarea păcatelor, apoi că aici se pregătește fericirea veșnică a omului prin împlinirea cuvântului lui Dumnezeu, iar cea de-a treia spune că aici se dăruiește arvuna veșniciei prin Sfintele Taine. Astfel, taina Bisericii ca anticameră a Împărăției cerurilor este bine și profund reflectată în slujba de sfințire a bisericii”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.