Există un semnal coerent dat de Statele Unite, care avizează faptul că principala contraparte în discuţiile de natură nucleară a devenit astăzi China, şi nu Federaţia Rusă, a declarat joi, pentru AGERPRES, analistul pe probleme de politică externă şi securitate Iulian Chifu.
Expirarea New START
Acesta s-a referit la expirarea New START, ultimul tratat de dezarmare nucleară între Rusia şi Statele Unite.
"Semnalul vine şi marchează şi faptul că în momentul de faţă sigur nu mai avem superputeri, dar avem două mari puteri şi că cele două mari puteri sunt SUA şi China, nu Rusia, chiar dacă Rusia rămâne cu arsenalul său solid. De asemenea, avem o chestiune nouă, care ţine de calitatea acestui armament. Ştim foarte bine că Federaţia Rusă are desfăşurat numărul care era în tratatul START de ogive şi de capacităţi nucleare, are în depozite foarte multe, până la vreo şase mii erau, însă ele sunt de producţie în cea mai mare parte sovietică, sunt foarte puţine care sunt de producţie nouă, inclusiv când vorbim de purtătoare sau de celebra discuţie privind rachetele hipersonice. Deci sunt un nivel restrâns", a explicat expertul.
Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii au avut un proces de reînnoire, care s-a făcut periodic.
"Există în continuare capabilităţi din acestea nucleare care vin din urmă, sigur, post-Război Rece şi în ultima perioadă, cel puţin în ultimul an, există o decizie, vom vedea şi documentul final privind postura nucleară a Statelor Unite, care a readus în discuţie înlocuirea cu capabilităţi noi, inclusiv purtătoare noi", a adăugat Chifu.
Situația Chinei
Totodată, în China nu este dorit un control pe propriul teritoriu privind capabilităţile nucleare naţionale.
"Preocuparea cea mai mare este China, despre care se ştie că ajunge la o formă de, hai să zicem, comparabilitate, dacă nu paritate, pentru că va ajunge la peste 1.000 de ogive la orizontul anului 2030 iar unele voci spun chiar înainte de 2030, la nivelul lui 2028. Toate aceste lucruri, rachete nucleare, arme nucleare ale Chinei, sunt de producţie de ultimă oră, deci au o valoare mult mai mare şi capabilităţi mult mai dezvoltate. Şi aici intervine preocuparea. Pe de altă parte, China nu-şi doreşte niciun fel de acord nuclear, în sensul în care nu-şi doreşte un control internaţional pe propriul teritoriu vizând capabilităţile sale nucleare şi aici este marea problemă şi marele semn de întrebare", a subliniat analistul.
El afirmă că SUA nu consideră în mod specific că Federaţia Rusă "este un partener cu care să merite să semneze ca paritate un acord, ca paritate de greutate, sigur, geopolitică şi îşi doreşte cu China, care nu îşi doreşte să aibă un control pe propriul teritoriu".
Chifu spune că, în timp, vor exista formule "de ieşire şi de încheiere şi a unor acorduri care să liniştească în primul rând opinia publică, dar să reintroducă formulele de control ale armamentelor nucleare".
Apelul NATO
În ceea ce priveşte apelul NATO la reţinere şi responsabilitate în acest nou context, Iulian Chifu apreciază că "e vorba în primul rând de a evita celebra fluturare a armei nucleare, pe care Federaţia Rusă o face de ceva vreme".
"Are chiar şi un purtător de cuvânt preferat în a ameninţa cu utilizarea armei nucleare, cu amplasarea armei nucleare la frontierele NATO. Mă refer la Dmitri Medvedev, vicepreşedintele Consiliului de Securitate. Această reţinere este o invitaţie ca părţile să nu utilizeze. De altfel, în variantele vechilor tratate, nici unul dintre marii jucători în perioada superputerilor, Uniunea Sovietică şi Statele Unite, nu ameninţau că vor folosi arma nucleară, din contră, ajunseseră la concluzia foarte clară a distrugerii reciproc asigurate. În consecinţă, aveau toate instrumentele, în aşa fel încât nu se punea problema ca unul dintre ei să utilizeze arma nucleară", a menţionat el.
Expertul a amintit că la 14 decembrie 2014, noua doctrină militară a Federaţiei Ruse a marcat pentru prima oară utilizarea armei nucleare într-un conflict convenţional regional în care îi sunt afectate interesele.
"Deci, practic, Federaţia Rusă, succesor la tratate faţă de Uniunea Sovietică, şi-a asumat că poate să utilizeze arma nucleară în conflict convenţional, ca primă lovitură. Mai mult, dezbaterea din interiorul Federaţiei Ruse este şi mai vastă. S-a discutat ce campion este Serghei Karaganov, care este şeful grupului de la Valdai al lui Putin şi consilier al lui Putin, s-a vorbit de faptul că o eventuală lovitură cu dimensiunea de teatru, lovitură nucleară în Ucraina, n-ar determina escaladarea şi contrareplica nucleară. Sigur, dezbaterea este în curs, arma n-a fost utilizată şi cel mai probabil nu va fi utilizată pe teren, pentru că nu aduce avantaje practice, dar dezbaterea s-a făcut şi preocuparea este foarte naturală cu tot ceea ce înseamnă o eventuală lovitură nucleară de orice dimensiuni, chiar şi sub o megatonă, cum erau cele de care făceam vorbire în teoriile lui Karaganov şi a acelor din jurul său", a completat el.
Situația Europei
La nivel european, cele două state care deţin arme nucleare sunt Franţa şi Marea Britanie.
"În Uniunea Europeană, după Brexit, avem un singur stat care deţine armă nucleară şi acesta este Franţa. Şi există deja pe masă o dezbatere - am auzit-o ultima oară lansată şi vehiculată la nivelul conducerii statului norvegian - privind o formulă de dezvoltare a unei umbrele nucleare europene, în care Franţa, Marea Britanie să colaboreze. De altfel, există un acord între cele două de colaborare şi punere în acord a tipului de reacţie. Şi, eventual, cu fonduri europene, în primul rând, sigur germane, dar şi ale celorlalţi membri, să se asigure o variantă alternativă", a explicat Chifu.
Dar, spune el, acest tip de proiect se loveşte de perspectiva de eficienţă şi de costuri, "pentru că existând umbrela americană, a construi o asemenea umbrelă (...) ar presupune în primul rând dublarea de la 5 la 10% a bugetelor şi ar însemna costuri foarte mari, nu mai spunem de problemele care ar putea intra sub incidenţa tratatului de neproliferare, respectiv amplasarea unor arme nucleare în alte state decât cele care le deţin astăzi, Franţa şi Marea Britanie".
Context
Ultimul tratat de dezarmare nucleară dintre SUA şi Rusia a expirat joi, marcând un punct de cotitură major în istoria controlului armelor nucleare de la Războiul Rece şi reaprinzând îngrijorările legate de proliferare.
Tratatul dintre Statele Unite ale Americii şi Federaţia Rusă privind măsurile de reducere şi limitare suplimentară a armelor strategice ofensive, cunoscut şi sub denumirea de Noul Tratat START, a fost semnat la 8 aprilie 2010, la Praga. Acesta a intrat în vigoare la 5 februarie 2011.
Acordul obliga Rusia şi SUA să reducă (şi să nu depăşească) numărul de rachete balistice intercontinentale (ICBM) la 700, numărul de ogive nucleare de pe aceste rachete la 1.550 şi numărul de lansatoare ICBM desfăşurate şi nedesfăşurate la 800 în termen de şapte ani. Potrivit TASS, Statele Unite au atins obiectivele în septembrie 2017 şi Rusia, pe 5 februarie 2018.
Tratatul a fost conceput pentru a avea o durată de 10 ani (până în februarie 2021), cu opţiunea de a fi prelungit o singură dată, cu cinci ani. În 2021, Rusia şi SUA au profitat de această oportunitate, prelungind tratatul până la 5 februarie 2026.
Comentează