Fostul căpitan al Angliei, Lewis Moody, a dezvăluit că a fost diagnosticat cu boala neuronului motor (MND), cunoscută şi sub numele de maladia Charcot, şi a recunoscut că nu poate încă să accepte toate implicaţiile acestei afecţiuni care duce la atrofia musculară şi care i-a ucis pe colegii săi din rugby Doddie Weir şi Rob Burrow, informează BBC, citat de news.ro.
În vârstă de 47 de ani, Moody a făcut parte din echipa câştigătoare a Cupei Mondiale de Rugby din 2003 şi a câştigat multiple titluri engleze şi europene cu Leicester.
El a vorbit la BBC Breakfast la două săptămâni după ce a aflat că are această boală.
„Este ceva legat de a privi viitorul în faţă şi a nu dori să procesezi asta în acest moment”, a spus el.
„Nu este vorba că nu înţeleg unde se îndreaptă lucrurile. Înţelegem asta. Dar există o reticenţă absolută de a privi viitorul în faţă pentru moment”, a menţionat fostul rugbist.
Moody, vorbind alături de soţia sa Annie, spune că, în schimb, se simte „în largul său” concentrându-se pe bunăstarea sa imediată, pe familia sa şi pe pregătirile pentru momentul în care boala se va agrava.
„Poate că este şocul sau poate că procesez lucrurile diferit, iar odată ce am informaţiile, este mai uşor”, a adăugat el.
Moody a descoperit că are MND după ce a observat o slăbiciune la umăr în timp ce se antrena la sală.
După ce fizioterapia nu a reuşit să îmbunătăţească problema, o serie de scanări au arătat că nervii din creierul şi măduva spinării sale au fost afectaţi de MND.
„Primeşti acest diagnostic de MND şi suntem, pe bună dreptate, destul de emoţionaţi, dar este atât de ciudat, pentru că simt că nu este nimic în neregulă”, a adăugat el.
„Nu mă simt bolnav. Nu mă simt rău.Simptomele mele sunt foarte minore. Am o uşoară atrofie musculară la mână şi umăr.
Încă sunt capabil să fac orice şi totul. Şi sper că asta va continua cât mai mult timp posibil”, a spus Lewis.
MND poate progresa rapid.
Potrivit asociaţiei caritabile MND Association, boala ucide o treime dintre persoane în termen de un an şi mai mult de jumătate în termen de doi ani de la diagnosticare, deoarece înghiţirea şi respiraţia devin din ce în ce mai dificile.
Tratamentul poate doar să încetinească deteriorarea.
„Nu pentru mine îmi pare rău. Este tristeţea legată de faptul că trebuie să-i spun mamei mele – fiind singurul copil – şi implicaţiile pe care le are acest lucru pentru ea”, a adăugat Moody, emoţionat.
Aflat în casa familiei, cu soţia şi câinele lor lângă el, Moody a fost copleşit de emoţie când a vorbit despre momentul în care le-a spus fiilor săi – Dylan, în vârstă de 17 ani, şi Ethan, în vârstă de 15 ani – vestea devastatoare: „A fost cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l fac vreodată.”
„Sunt doi băieţi minunaţi şi a fost destul de dureros”, a spus Moody.
„Am stat pe canapea în lacrimi, Ethan şi Dylan erau îmbrăţişaţi, apoi câinele a sărit peste noi şi a început să ne lingă lacrimile de pe feţe, ceea ce a fost destul de caraghios”, a povestit el.
Moody a spus că accentul era pus pe trăirea momentului.
„Nu există leac şi de aceea trebuie să fii atât de concentrat pe a îmbrăţişa şi a te bucura de tot ce ai acum”, a spus el.
„Aşa cum a spus Annie, am fost foarte norocoşi că singura decizie reală pe care am luat-o când m-am retras din activitate a fost să petrec cât mai mult timp cu copiii. Nu putem recupera acei ani.”
O problemă la genunchi l-a împiedicat pe Moody să accepte invitaţia de a juca în primul meci 745 Game din toamna trecută.
Meciul caritabil, care reuneşte vedete din liga şi uniunea de rugby, a fost ideea lui Burrow şi Ed Slater, fostul jucător de la Leicester şi Gloucester, care suferă şi el de aceeaşi boală.
Burrow a murit în iunie 2024, iar Slater se află acum într-un scaun cu rotile şi are dificultăţi în a vorbi fără ajutorul unui program de calculator.
Moody găseşte dificil să accepte faptul că acum face parte din acest meci ca pacient, în loc să fie un suporter.
„Este descurajant, pentru că îmi place să fiu activ şi să îmbrăţişez viaţa, fie că este pe terenul de rugby, jucându-mă cu copiii, orice ar fi”, a spus el.
„Există multe întrebări în legătură cu ceea ce trebuie să punem în aplicare pentru viitor. Este încă atât de nou, am aflat acum două săptămâni.Mă simt puţin egoist într-un fel, pentru că am ezitat să iau legătura cu Ed. Dar va veni momentul când voi putea. Şi mi-ar plăcea să o fac. Dacă se uită la mine – nu sunt încă pregătit, dar cu siguranţă voi fi.”
Sportivii de elită sunt afectaţi în mod disproporţionat de MND, un studiu realizat pe fotbalişti italieni sugerând că rata bolii este de până la şase ori mai mare decât în populaţia generală.
Se crede că, prin limitarea oxigenului disponibil şi provocarea de leziuni celulelor neuronale motorii, exerciţiile fizice intense şi regulate pot declanşa boala la persoanele care sunt deja predispuse genetic.
Moody, care a jucat în 71 de meciuri pentru Anglia şi a participat la turneul British and Irish Lions din Noua Zeelandă în 2005, a fost poreclit „Mad Dog” (Câinele Nebun) în timpul carierei sale de jucător, în onoarea abordării sale neînfricate şi implacabile a jocului.
El a jucat o perioadă cu o fractură de stres la picior la Leicester şi a provocat odată o încăierare la antrenament cu colegul şi prietenul său Martin Johnson.
După ce a intrat ca rezervă în finala Cupei Mondiale de Rugby câştigată împotriva Australiei în 2003, el a recuperat o minge în spatele liniei de margine în faza decisivă a jocului, creând o platformă pentru ca mijlocaşul Matt Dawson să înscrie şi Jonny Wilkinson să execute drop-goal-ul care a adus victoria.
Moody i-a spus deja lui Johnson, care a fost căpitanul Angliei la acel titlu, şi altor doi foşti coechipieri din Anglia despre diagnosticul său.
Geordan Murphy şi Leon Lloyd, care au jucat alături de Moody la Leicester, au creat o pagină de strângere de fonduri pentru a-l ajuta pe el şi familia sa.
Dar mulţi dintre foştii coechipieri ai lui Moody vor afla vestea odată cu restul publicului.
„Va veni un moment în care vom avea nevoie de sprijinul lor, dar, în acest moment, tot ce contează este să simţim dragostea şi recunoştinţa oamenilor”, a spus el.
„Rugby-ul este o comunitate extraordinară. Le-am spus copiilor zilele trecute că am avut o viaţă incredibilă. Chiar dacă s-ar termina acum, m-am bucurat de fiecare moment şi am trăit totul la maxim, alături de oameni incredibili. Când poţi să-ţi numeşti pasiunea carieră, este unul dintre cele mai mari privilegii. A fost o plăcere să fac asta atât de mult timp alături de echipele cu care am lucrat. Ştiu că vor dori să mă susţină în orice mod posibil şi abia aştept să avem acele conversaţii”, a adăugat Moody.
Mai mulţi jucători de rugby au fost afectaţi de boala Charcot în ultimii ani. Campionul mondial din 1995, sud-africanul Joost van der Westhuizen, a murit în 2017 la vârsta de 45 de ani, la fel ca şi compatriotul său Tinus Linee, la aceeaşi vârstă, în 2014, sau scoţianul Doddie Weir, în 2022, la 52 de ani.
Comentează