Anul trecut, tribunalul medical din Marea Britanie (MPTS) l-a radiat pe dr. Iuliu Stan după ce a constatat că a „supus pacienții la proceduri inutile, invazive și intime pentru propria satisfacție sexuală” (278 administrări rectale în 5 ani). Deși GMC a notificat autoritățile române în martie 2024, medicul figurează cu drept de practică la Spitalul Județean Cluj. Stan neagă acuzațiile; în Regatul Unit există o anchetă polițienească în curs.
O investigație transfrontalieră a rețelei OCCRP arată că slăbiciuni grave în schimbul de informații și în supravegherea profesională permit medicilor sancționați sau chiar eliminați din registru într-o țară să profeseze nestingherit în alta. Cazul românului Iuliu Stan — șters de pe registrul medicilor din Regatul Unit pentru abuzuri sexuale asupra pacienților, dar în continuare angajat la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca — devine exemplul cel mai puternic pentru România al unui eșec de sistem cu consecințe directe asupra siguranței pacienților.
Investigația, realizată de OCCRP împreună cu parteneri media din Europa, a identificat peste 100 de cazuri confirmate de medici interziși sau suspendați într-o jurisdicție, dar licențiați în alta — iar majoritatea încă lucrează cu pacienți. Jurnaliștii subliniază că acesta este doar „vârful aisbergului”, din cauza lipsei de date publice comparabile și a opacității multor autorități naționale față de istoricul disciplinar al doctorilor.
Ce a reținut tribunalul MPTS din Regatul Unit
Povestea pornește de la un incident petrecut în 2019 într-un spital public britanic. „John” (pseudonim), tânăr pacient cu umărul dislocat și o plagă la un deget, povestește cum Iuliu Stan, la acel moment medic stagiar în traumatologie și ortopedie la Royal Cornwall Hospital, i-a administrat medicație rectală, insistând că „nu există altă opțiune”. Ani mai târziu, o investigație internă a spitalului și o procedură disciplinară a autorității de reglementare au confirmat suspiciunile: tribunalul britanic al practicienilor (MPTS) l-a radiat pe Stan de pe registru, constatând că a „supus pacienți la proceduri intime, invazive și ne-necesare pentru satisfacția sa sexuală”. În total, tribunalul a reținut 278 de administrări rectale (277 către pacienți bărbați și una către o femeie) pe parcursul a cinci ani, uneori repetate asupra aceluiași pacient.
Cum a ajuns medicul să profeseze în România
Decizia MPTS a fost clară: radierea din registrul britanic era „singurul mijloc de a proteja pacienții”. Totuși, din 2021, Stan s-a întors în România, unde deține licență și lucrează ca medic specialist în traumatologie-ortopedie la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca. Întrebat de partenerul român al OCCRP (Public Record), Stan a negat abuzurile: „Tot ce am făcut, am făcut în interesul pacienților… Niciun pacient nu s-a plâns de mine”.
Potrivit investigației, General Medical Council (GMC) din Marea Britanie a notificat autoritatea românească în martie 2024 cu privire la radiere. De asemenea, presa din România a relatat pe larg cazul. Cu toate acestea, Colegiul Medicilor din România (CMR) a transmis că nu se află în poziția legală de a interzice dreptul de practică doar în baza unei decizii din Regatul Unit (stat non-UE), în absența unor proceduri disciplinare interne sau hotărâri civile/penale în România. La nivel local, președintele Colegiului Medicilor Cluj, Ion Cosmin Puia, a susținut că Stan „nu a avut șansa corectă de a se apăra” în Marea Britanie și că interdicția de acolo „nu este relevantă” în România, tocmai pentru că UK este în afara UE.
Ce spune medicul și ce fac autoritățile
Între timp, „John” a primit, în iulie 2024, o scrisoare oficială de la Royal Cornwall Hospitals Trust că Stan fusese radiat pentru „conduită profesională gravă”; poliția din Devon și Cornwall a confirmat pentru OCCRP că există o investigație penală privind agresiuni sexuale la același spital. „E revoltător că lucrează din nou ca doctor”, spune „John”. „Faptul că cineva care a afectat atâtea vieți a avut voie să continue să trateze pacienți e abject.”
Un fenomen european: licențe curate peste graniță, alerte pierdute în sistem
OCCRP a constatat că sistemul de alertă al UE/SEE (IMI) — prin care statele trebuie să semnaleze restricțiile sau interdicțiile impuse profesioniștilor — este rar folosit de unele țări sau nu produce efecte în țara de destinație. Malta, Estonia, Grecia și Liechtenstein nu au transmis niciun alert IMI pentru medici în perioada 2016–2025, iar alte 10 țări au trimis mai puțin de 10 alerte. Comisia Europeană a transmis că monitorizează îndeplinirea obligației și poate declanșa proceduri de infringement; în cazul Greciei, acestea sunt deja în derulare.
Curtea Europeană de Conturi remarca în 2024 că autoritățile din statele membre sunt adesea „copleșite de volumele de alerte” și nu sunt obligate să verifice IMI când analizează dosarele de recunoaștere a calificărilor. Noțiunea de „motive substanțiale” pentru trimiterea unei alerte nu este definită unitar, iar conținutul alertelor e adesea minimal (identitate și durata sancțiunii, fără detalii despre fapte). Comisia a promis ghiduri și clarificări până la finalul anului 2025, inclusiv pentru a crește „user friendliness” a sistemului — dar consecințele legale ale alertelor rămân, în ultimă instanță, la latitudinea statelor.
Transparența este, la rândul ei, precară: doar șapte țări publică liste cu doctori inactivi/suspendați/ revocați; în multe locuri, jurnaliștii au primit refuzuri la solicitări de informații, invocându-se protecția datelor.
Un alt exemplu: interzis în Marea Britanie și Olanda, activ în Germania
În Germania, medicul Ajit Pothen continuă să practice într-o clinică pe care o co-deține, deși a fost radiat în 2021 în UK (în legătură cu cazul Denise Barnes, 67 de ani, decedată după externare) și i s-a revocat licența în 2022 în Olanda. Tribunalul britanic a stabilit că standardele profesionale i-au „căzut considerabil” sub așteptări în cazul Barnes, iar un raport medico-legal a notat că pacienta fusese externată necorespunzător și ar fi avut șanse să trăiască dacă rămânea pe oxigen și sub supraveghere. Autoritățile regionale germane nu au răspuns pe fond dacă au ținut cont de sancțiunile externe; familia Barnes spune: „Nu ar trebui să practice nicăieri”.
„Fereastra” non-UE, dar și carențe în interiorul UE
Chiar dacă Regatul Unit a părăsit UE/SEE, GMC continuă să notifice autorități străine și să informeze IAMRA, platformă globală de schimb între reglementatori (dar accesată de doar șapte autorități la nivel mondial). Însă și în interiorul UE/SEE persistă lacune: statele nu sunt obligate să consulte IMI când acordă licențe, iar criteriile disciplinare variază. Sjur Lehmann, șeful autorității de supraveghere sanitară din Norvegia, rezumă riscul: „Dacă un doctor își pierde licența pentru abuz sau punerea pacienților în pericol, va fi la fel de periculos și în altă țară… fără cooperare, pacienți noi vor fi expuși aceluiași pericol.”
După întrebările adresate de OCCRP, autorități de reglementare din Marea Britanie, Germania, Cipru, Spania și Norvegia au confirmat investigații punctuale. În Regatul Unit, ministrul sănătății Wes Streeting a cerut „clarificări urgente” de la GMC privind verificarea medicilor internaționali, după ce The Times a identificat 22 de doctori activați în UK cu sancțiuni în alte țări, neafişate pe licențele lor britanice.
România: cine răspunde pentru protecția pacientului?
Cazul Iuliu Stan ridică întrebări acute pentru CMR și pentru spitalele publice care angajează medici cu istoric disciplinar extern. Regula invocată — că o decizie din UK nu poate produce automat efecte în România — nu împiedică declanșarea unei evaluări disciplinare proprii, pe baza notificării GMC și a probelor din dosarul britanic, mai ales când acuzațiile privesc abuzuri sexuale și proceduri nejustificate asupra pacienților. Până la acest moment, poziția oficială a fost că nu există în România o hotărâre care să justifice interdicția, iar la Cluj medicul „s-a comportat fără probleme”.
Între timp, pentru „John” și ceilalți pacienți, miza e încrederea: „Ca pacient, ești forțat să ai încredere… E greu să o reconstruiești după ce a fost ruptă.” Avocații victimelor lui Stan, Gary Walker (Enable Law) și Tom Fletcher (Irwin Mitchell), cer cooperare transfrontalieră mai fermă și un standard minim: „Dacă un doctor e radiat pentru abuz sexual într-o jurisdicție, nu ar trebui să poată profesa în alta.”
Ce ar trebui să se schimbe
Obligație de consultare a alertelor IMI înainte de recunoașterea calificărilor și definirea unitară a „motivelor substanțiale” pentru alertă;
Transparență privind istoricul disciplinar (liste publice actualizate, cu motivare minimă);
Proceduri rapide interne când sosesc notificări externe despre sancțiuni grave (mai ales abuz, malpraxis sever, riscuri pentru pacienți);
Cooperare cu registre și platforme internaționale (IAMRA) și trimiterea consecventă de alerte.
De ce contează pentru pacienții din România
Radierea sau suspendarea într-o țară nu mai garantează siguranța pacienților din alta, dacă verigile instituționale nu funcționează. România are de ales între a trata notificările externe ca „simple informații” sau a le folosi ca declanșator pentru verificări disciplinare proprii, în numele interesului pacientului. Cazul Iuliu Stan — radiat în UK pentru abuzuri sexuale, dar activ într-un mare spital public din Cluj — arată că în lipsa deciziei interne, „resetarea” reputației profesionale se poate face doar prin schimbarea graniței, nu a comportamentului.
Investigația OCCRP arată că nu e un accident, ci un pattern european. Iar până când regulile și reflexele instituțiilor se vor schimba, pacienții rămân veriga vulnerabilă a unui sistem care promite „libera circulație” a profesioniștilor, dar nu și a responsabilității.
Comentează