Premium
Mini-cangurii îşi fac revenirea în Australia.
Bettongul cu coadă stufoasă, un marsupial rar asemănător cu un cangur dar de mărimea unui iepure, a revenit în Australia după mai bine de 100 de ani de la dispariţia sa din sudul continentului, transmite vineri AFP.
Numit şi bettong tasmanian, acest marsupial se deplasează sărind pe membrele posterioare, la fel ca un cangur.
Aceşti mini-marsupiali au populat odată peste 60% din Australia înainte de a cădea victime ale pisicilor, vulpilor şi defrişărilor, după colonizarea europeană, cu mai bine de două secole în urmă.
De la zeci de milioane de exemplare, populaţia speciei a ajuns la aproximativ 12.000. În prezent, trăiesc circa 18.000 de exemplare, în special pe insulele Australiei, în zone protejate şi în regiuni izolate din Australia de Vest.
Specia a revenit în Peninsula Yorke din Australia de Sud, după ce oamenii de ştiinţă au eliberat 120 de exemplare pe o perioadă de doi ani pentru a vedea dacă aceste vieţuitoare reuşesc să supravieţuiască.
Micile vieţuitoare prosperă, au anunţat cercetătorii vineri. Ei au raportat că au capturat 85 de exemplare de bettong cu coadă stufoasă şi au descoperit că 40% dintre acestea s-au născut pe peninsulă, în timp ce 42 din cele 45 de femele purtau pui în marsupiu.
"Este fantastic să vezi atât de multe animale noi", a declarat Derek Sandow, ecologist în cadrul Northern and Yorke Landscape.
Revenirea lor în Australia de Sud a fost favorizată de un program intensiv de control al pisicilor şi vulpilor, a precizat Sandow, precum şi de un gard "non etanş" conceput pentru a reduce trecerea prădătorilor, însă fără a-i exclude total.
Exemplarele din această specie "au picioarele din spate foarte puternice, îşi poartă puii în marsupiu, ca un cangur, dar cântăresc doar un kilogram şi jumătate", a explicat Sandow pentru AFP. Şi joacă un rol important în mediul australian, a precizat el. "Sapă mult. Un mic bettong poate muta tone de sol pe an. Sapă solul, creând mici micro-habitate pentru infiltrarea apei şi stabilirea seminţelor. Prin urmare, joacă un rol foarte important în ecosistem", a subliniat specialistul.
În cazul în care sunt atacate, femelele au un mecanism de apărare neobişnuit, dar eficient. Pentru a scăpa, ele nu doar aleargă "în zig-zag cu viteză mare", ci îşi şi aruncă puii din marsupiu în speranţa că vor scăpa în timp ce prădătorul prinde puii. "Poate suna ca un exemplu de părinte îngrozitor, dar este o adevărată realizare", a spus Sandow, subliniind că femelele au adesea embrioni prezenţi în marsupiu atunci când puii lor dispar în mod natural sau mor.
