VIDEO O vietate cu 1.306 picioare a fost descoperită de cercetători în Australia, la o adâncime de 60 de metri

Oamenii de ştiinţă au descoperit la mare adâncime sub pământ, într-o gaură de foraj situată într-o regiune minieră din Australia, ''o minune a evoluţiei'', un miliped cu o lungime remarcabilă, fără ochi, dar care posedă cel mai mare număr de picioare - mai precis 1.306 - dintre toate animalele cunoscute, informează Reuters.

Milipedul filiform, deschis la culoare, poate ajunge la o lungime de circa 95 de milimetri şi la o lăţime de aproximativ 0,95 milimetri, are un cap conic, cavitate bucală asemănătoare unui cioc şi antene mari - probabil una dintre singurele sale surse de informaţii senzoriale întrucât nu are ochi, au precizat joi oamenii de ştiinţă, potrivit Agerpres.

''Până acum, niciunul dintre milipedele cunoscute nu avea în realitate 1.000 de picioare deşi denumirea 'miliped' înseamnă 'o mie de picioare''', a precizat entomologul Paul Marek de la Virginia Tech, autorul principal al cercetării publicate în revista de specialitate Scientific Reports.

Noua specie a fost denumită Eumillipes persephone. Cele câteva exemplare descoperite au trăit până la o adâncime de aproape 60 de metri sub pământ. Femelele prezintă mai multe picioare decât masculii.

''În opinia mea, este vorba despre un animal uimitor, o minune a evoluţiei'', a spus coautorul studiului, Bruno Buzatto, biolog principal în cadrul Bennelongia Environmental Consultants, Perth, Australia.

''Reprezintă cea mai mare elongaţie descoperită până în prezent la milipede, primele animale care au cucerit uscatul. Iar această specie în particular a reuşit să se adapteze la traiul la zeci de metri sub pământ, într-un peisaj arid şi dur, unde e dificil să descoperi alte milipede care ar putea supravieţui la suprafaţă'', a adăugat Buzatto.

Până acum, animalul cu cel mai mare număr de picioare cunoscut era o specie de miliped din California, denumită Illacme plenipes, cu 750 de picioare.

Cercetătorii sunt de părere că dezvoltarea unui număr atât de mare de picioare a ajutat specia Eumillipes. ''Credem că numărul mare de picioare a oferit un avantaj în ceea ce priveşte forţa de tracţiune cu care îşi propulsează corpul prin mici fisuri şi deschizături din sol'', a spus Buzatto.

Specia trăieşte complet în întuneric într-un habitat subteran bogat în fier şi roci vulcanice. În absenţa ochilor, foloseşte alte simţuri, cum ar fi cel tactil şi olfactiv pentru a-şi cunoaşte mediul. Aparţine unei familii de multipede care se hrăneşte cu ciuperci, iar oamenii de ştiinţă cred că aşa se hrăneşte şi această specie.

A fost descoperită în regiunea Goldfields-Esperance din statul Western Australia, într-o zonă unde minerii excavează în căutarea aurului şi altor minerale cum ar fi litiu şi vanadiu. În cadrul studiului au fost descrise patru exemplare de Eumillipes, cercetătorii descoperind alte patru exemplare.

Unul dintre exemplarele adulte femele descrise în cadrul studiului are 1.306 picioare , iar celălalt 998. Unul dintre cei doi adulţi masculi avea 818 picioare, iar celălalt 778. Numărul de picioare nu este uniform la speciile de milipede întrucât acestea năpârlesc - îşi leapădă stratul exterior, mai dur -, cresc şi adaugă pe toată durata vieţii segmente prevăzute cu câte patru picioare.

În mod obişnuit, milipedele au circa 100 până la 200 de picioare. După milipede, centipedele prezintă cel mai mare număr de picioare, până la 382. Centipedele au o singură pereche de picioare la fiecare segment al trunchiului, în timp ce milipedele au două perechi.

Denumirea ştiinţifică a speciei nou descoperite semnifică ''cu adevărat o mie de picioare'' şi este o referinţă la Persefona, zeiţa lumii subterane în mitologia Greciei antice. Milipedele - artropode care se deplasează încet, înrudite cu centipedele, insectele şi crustaceele - au apărut prima dată cu peste 400 de milioane de ani în urmă.

În prezent sunt cunoscute circa 13.000 de specii, care trăiesc într-o varietate de medii hrănindu-se cu vegetaţie în descompunere şi ciuperci. Au un rol important în cadrul ecosistemului descompunând materia cu care se hrănesc, eliberând elemente componente precum carbon, azot şi zaharuri simple.

''Aceşti nutrienţi pot apoi fi folosiţi de viitoarele generaţii de vieţuitoare'', a mai spus Marek.