Un studiu recent propune o teorie revoluționară privind construcția piramidei în trepte a lui Djoser din Egipt, sugerând că egiptenii antici ar fi folosit un sistem hidraulic extrem de avansat pentru a ridica blocurile masive de piatră. Cercetătorii au găsit dovezi ale unui astfel de sistem și arată faptul că în perioada respectivă în zona unde este construită piramida lui Djoser exista apă din abundență și puteau utiliza un sistem hidraulic, informează Archeologymag.
Piramida în trepte a lui Djoser, înaltă de aproximativ 60-62 metri, este cea mai veche clădire uriașă din piatră din Egipt, construită în timpul celei de-a treia dinastii, sub domnia faraonului Djoser (circa 2670-2650 î.Hr.). Situată pe platoul Saqqara, la sud de Giza, ea constituie piesa centrală a unui vast complex mortuar.
Cum funcționa sistemul hidraulic
Studiul, condus de Dr. Xavier Landreau de la Institutul Paleotehnic CEA și de echipa sa de ingineri, hidrologi și specialiști francezi în studiul materialelor, a utilizat imagini radar prin satelit și rapoarte arheologice istorice pentru a descoperi noi informații despre construcția piramidei. Cercetările lor indică un sistem sofisticat de gestionare a apei care ar fi putut facilita procesul de construcție.
Dr. Landreau a explicat într-un interviu acordat Haaretz: „Imaginile din satelit arată clar că o incintă dreptunghiulară din piatră cunoscută sub numele de Gisr el-Mudir, situată la vest de necropola Saqqara, are toate caracteristicile tehnice ale unui baraj de reținere. Acest element ar fi fost folosit pentru a controla debitul inundațiilor rapide și pentru a capta obiecte grele care veneau din amonte.”
Cercetătorii susțin că Piramida lui Djoser este foarte posibil să fi fost construită cu ajutorul unui mecanism hidraulic, care ridica blocuri de piatră prin centrul structurii. Această metodă, descrisă drept „metoda vulcanului”, ar implica plutirea blocurilor de calcar în sus folosind presiunea apei și apoi plasarea lor în pozițiile respective.
Cheia acestui sistem hidraulic se află în infrastructura complexă de gestionare a apei din jurul piramidei. Gisr el-Mudir, o incintă masivă din piatră, și un șanț uscat cu compartimente succesive, adânci, în apropierea secțiunii sudice a piramidei, au jucat probabil un rol crucial. Studiul sugerează că aceste structuri făceau parte dintr-un sistem integrat de reglare a fluxului de apă și de îmbunătățire a calității apei.
În lucrarea lor, autorii explică: „Structura monumentală liniară tăiată în stâncă din secțiunea sudică a șanțului combină cerințele tehnice ale unei instalații de tratare a apei: un bazin de decantare, un bazin de retenție și un sistem de purificare. Această configurație a direcționat probabil apa fără sedimente pentru a alimenta sistemul de ridicare hidraulică din interiorul piramidei”.
În perioada aceea exista apă din abundență în Egipt
Cercetătorii subliniază faptul că perioada dinastiei a III-a a coincis cu ultima parte a perioadei Saharei Verzi, când Africa de Nord a cunoscut mai multe precipitații și o vegetație luxuriantă. Abusir Wadi, un curs de apă străvechi care curge din munții de la vest de platoul Saqqara, ar fi furnizat apă suficientă pentru a susține un astfel de sistem hidraulic.
„Înainte de Dinastia a IV-a, existau mai multe probleme legate de inundații decât de lipsa apei”, a observat Dr. Landreau, subliniind necesitatea unor sisteme eficiente de gestionare a apei la acea vreme.
Această nouă ipoteză nu numai că oferă o explicație plauzibilă pentru construcția Piramidei lui Djoser, dar subliniază și cunoștințele avansate de inginerie hidraulică pe care le aveau egiptenii antici. Dacă se dovedește corectă, ipoteza ar revoluționa înțelegerea noastră asupra tehnicilor de inginerie și arhitectură ale Egiptului antic.
Autorii studiului recunosc că sunt necesare cercetări suplimentare la fața locului pentru validarea teoriei lor. Aceasta include reconstituirea fluxului de apă din puțurile piramidelor și investigarea nivelurilor istorice ale apei din Abusir Wadi pentru a confirma viabilitatea sa ca sursă de apă.
Comentează