Premium
George Dumitru, un tânăr de 28 de ani, reușește să conserve o tradiție veche de sute de ani: fabricarea de țesturi. Meșteșugul a dispărut treptat, o dată cu dezvoltarea tehnologiei cuptoarelor de pâine, și astăzi numai el și tatăl său mai produc în România acest sistem vechi de coacere a pâinii, potrivit Mediafax.
George Dumitru a învățat meșteșugul de la niște bătrâne din comuna lui natală, după ce bunicii sale i s-a spart într-o vară țestul în care pregătea pâinea de casă. De atunci, el se ocupă în fiecare sfârșit de săptămână de confecționarea acestor dispozitive, conștient că duce mai departe o tradiție pe cale de dispariție din România.
Pentru fabricarea țesturilor, care trebuie uscate la soare vreme de o lună, George folosește o argilă specială, luată chiar din localitatea Beuca, locul său natal din Teleorman.
„Pasiunea mea a început oarecum din întâmplare, în vara anului 2012, când eram în vacanța de vară în curtea bunicii mele din comuna Beuca. Întâmplarea a făcut ca în acea vară, ultimul țest al bunicii mele să se spargă, nu mai avea altul și a fost nevoită să-și confecționeze unul nou. La procesul acesta de fabricare au participat două vecine, iar eu, fiind în vacanță, am zis să le ajut. Atunci am învățat procedura, modul de confecționare. Tehnica nu e deloc grea, doar că presupune multă răbdare și multă ambiție și muncă. În primul rând, e necesară materia primă, care este un amestec de argilă roșie și bălegar de cal, în proporții știute foarte bine de bunici. Aceste două materii prime se amestecă, se udă cu apă și după o zi se omogenizează prin călcare cu piciorul de nouă ori. E o cifră simbolică. Apoi se usucă la soare”, povestește George Dumitru.
Citește și: Se anunță un protest de amploare duminică! Se iese în stradă împotriva Mafiei Lemnului
În general, el produce cam 100 de țesturi pe an, pe care le vinde online, deși numărul cumpărătorilor este fluctuant.
El rezistă, însă, pe această nișă, găsind destui nostalgici sau oameni care știu că pâinea la țest e, de fapt, „regina pâinii”. Pentru că, spune George, gustul și, mai ales, mirosul ei nu se poate compara cu niciun alt produs de panificație preparat prin tehnologia modernă.
Pentru că nu poate trăi doar din fabricarea țesturilor, George are și o altă meserie, consultant pe proiecte cu fonduri europene, pe care o practică la București, dar se întoarce periodic în localitatea natală și face țesturi noi, reușind să ducă modelarea lor la nivel de artă.
„Mi-e destul de greu să fac foarte mult, pentru că fac asta în timpul meu liber, eu având un job full time și asta fac seara după program și în weekenduri. Dar reușesc să fac 100 de bucăți anual. Nu se poate supraviețui din asta, este ceva ce eu fac ca activitate pe care o practic din considerente sufletești. Eu și tatăl meu suntem acum singurii producători de țesturi din România. Dacă noi astăzi am renunța, produsul ăsta ar dispărea. Și pentru asta lupt să-l țin în viață”, spune tânărul.
Clienții lui George Dumitru se împart în două categorii: persoanele trecute de 45 de ani, care au crescut cu acest dispozitiv de coacere a pâinii în curte și doresc să retrăiască acele momente din copilărie, și persoanele tinere, care nu au cunoscut pâinea la țest, dar fac asta pentru că li se pare ceva inedit și total ecologic.
Despre gustul pâinii la țest, George vorbește cu pasiune oricând este întrebat, pentru că, de fapt, de la asta a început totul: de la dorința de a păstra vie amintirea unui gust de excepție.
„Diferența între pâinea la țest și alte tipuri de pâine este colosal de mare. Din toate punctele de vedere. În primul rând, mă refer la gust, dar, mai ales, la miros. Pâinea la țest are un gust specific, care nu poate fi redat de niciun tip de cuptor. Tocmai asta o face pâine-unicat. Ăsta e motivul pentru care merg mai departe cu acest produs, mă zbat, ca să nu piară, ca să-l păstrez viu”, susține el.
