Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză pe tema politicii regionale promovate de premierul ungar Viktor Orban, dar și a tradiţionalului discurs susținut de acesta la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad.
Adevarul:
Ungaria lui Viktor Orban a reuşit încet dar sigur să îşi consolideze un rol tot mai important în regiune, având în vedere în această strategie să influenţeze, adesea prin circuite financiare complexe gestionate de apropiaţi ai regimului, comunităţile maghiare din statele limitrofe, inclusiv România. Această influenţă şi avânt politic al lui Orban s-au simţit şi în discursul susţinut la Tuşnad săptămâna trecută.
Premierul Ungariei, Viktor Orban, băiatul rău al politicii europene, a ţinut deja tradiţionalul discurs de la Universitatea de Vară “Tusványos”, de la Băile Tuşnad, eveniment ajuns la cea de-a 29-a ediţie anul acesta. Orban a folosit în ultimii ani această platformă pentru a-şi enunţa ideile, planurile, strategia şi direcţia pentru o paleta foarte diversă de subiecte, de la politică regională, situaţia minorităţii maghiare din bazinul carpatic, până la relaţia Ungariei cu Rusia şi Statele Unite, locul Ungariei în Uniunea Europeană şi progresul înregistrat de guvernarea Fidesz pe plan intern.
Şi în acest an, Orban a reiterat câteva din latimotivele care îl însoţesc ritmic şi obsesiv în aproape fiecare apariţie publică cu substrat electoral: pericolul existenţial reprezentat de imigranţii de religie islamică care vin din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, negarea multiculturalismului în favoarea culturii bazată strict pe precepte creştine, primatul modelului familiei tradiţionale şi bineînţeles, ameninţarea reprezentată de George Soros şi ideea de open society – un continent şi o societate europeană fără graniţe. Câteva precizări importante trebuie enunţate pe marginea discursului.
(...) O adnotare importantă pe marginea textului trebuie făcută şi în ceea ce priveşte subtilele dar causticile exprimări de tipul “graniţele din prezent ale Ungariei”, terminologie folosită în secţiunea de discurs dedicată bazinului carpatic. Acest tip de exprimare nu este folosită aleatoriu, este conştientă şi premeditată pentru a inocula şi normaliza ideea că graniţele Ungariei sunt fluide şi se pot schimba, bineînţeles în favoarea Ungariei. Pe lângă afirmaţia cea mai des citată din discursul său, anume că Centenarul României nu reprezintă un motiv de sărbătoare pentru Ungaria, premierul Ungariei a reiterat sloganul UDMR, acela că “Transilvania a existat înainte ca România modernă să existe” şi ne-a transmis faptul că „ar trebui să privim Transilvania ca pe o resursă”. Acest din urmă plural echivalează într-un sens subtil autoritatea Bucureştiului asupra Transilvaniei cu cea a Budapestei. Orban cere un dialog “franc şi deschis” cu vecinii. În acest spirit, ar trebui să îi transmitem faptul că discursul său este unul revanşard, revizionist şi unele pasaje reprezintă un afront direct pentru suveranitatea României. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
(...) Problemele României nu sunt hoţii, curvele şi cerşetorii, ci faptul că în România nu sunt suficiente oportunităţi. Drama este că PSD, în loc să-şi susţină oraşele şi judeţele care îi aduc voturi, mai mult le sărăceşte prin politicile guvernamentale care îndreaptă banii spre zonele puternice, sud-americanizând astfel România.
Nu-mi amintesc ca inspectorul-şef în construcţii să se fi întrebat vreodată de ce 90% din banii pentru infrastructură se duc în vestul ţării, iar zona Moldovei este lăsată în urmă nu cu un an, doi, trei, ci cu două decenii.
Inevitabil, şi hoţii, şi curvele şi cerşetorii îmbătrânesc şi la un moment dat se vor lăsa de meserie pentru că vin alte generaţii mai tinere.
Întrebarea este dacă inspectorul-şef, dacă Marian Oprişan, dacă PSD, dacă celelalte partide au reuşit să creeze un loc ca toţi aceştia să se întoarcă în România şi să-şi găsească un alt rost.
Până una alta, românii care lucrează în străinătate, printre care sunt şi hoţii, curvele şi cerşetorii au trimis în ţară, ca medie, peste 3 miliarde de euro pe an, ceea ce înseamnă peste 50 de miliarde de euro pînă acum, dacă nu chiar mai mult.
Şi aceşti bani alături de investiţiile străine, alături de împrumuturile externe, au susţinut creşterea economică cu care se laudă PSD-ul, Liviu Dragnea şi Marian Oprişan, membru de bază al partidului, creşterea economică din care se dau majorările salariale în administraţia publică şi pensiile. Că nu se mai fac investiţii publice de către stat, nici nu mai contează. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Atitudinea preşedintelui american Donald Trump față de Iran va fi decisivă pentru piaţa petrolieră în următoarele săptămâni, este de părere un analist economic citat de Le Monde.
Creşterea continuă a preţului barilului, de un an deja, a umflat conturile giganţilor petrolieri. Grupul francez Total, anglo-olandezii Shell, giganţii americani ExxonMobil şi Chevron au înregistrat cu toţii venituri în creştere. Potrivit băncii elveţiene UBS, veniturile societăţilor petroliere sunt în creştere de şapte semestre consecutive.
Există o multitudine de factori de urmărit în acest moment pe pieţele petroliere. Dar, de o manieră sau de alta, analiştii ajung mereu la aceeaşi concluzie: impactul sancţiunilor americane împotriva Iranului va decide preţul barilului. Opinia analistului Tamas Varga este împărtăşită în mediile petroliere.
Pe 1 august, cursul era în continuare ridicat – 73 de dolari pe baril, o cerere mondială puternică într-un context de incertitudine geopolítică în Orientul Apropiat, o incertitudine întreţinută de preşedintele american Donald Trump care face din nou dovadă de imprevizibilitate. El spune că nu va pune nicio condiţie prealabilă pentru a-l întâlni pe preşedintele iranian, Hassan Rohani.
I-a răspuns ministrul iranian de Externe, Mohammad Javad Zarif: “încercaţi respectul, pentru iranieni şi pentru angajamentele internaţionale. Ameninţările şi sancţiunile nu merg”. Armata regimului iranian a respins orice negociere cu Washington afirmând că "Iranul nu este Coreea de Nord".
Strategia americană este de a sugruma economia iraniană şi de a o priva de veniturile din petrol. În mai, după ce a anunţat ieşirea din acordul nuclear iranian, Donald Trump promitea că va trece la “cele mai dure sancţiuni din istorie" împotriva Teheranului.
În spatele ameninţărilor se află miza crucială a petrolului: cel brut, iranian iar apoi, într-un sens mai larg, petrolul exportat din regiune şi care, o bună parte, tranzitează largul coastelor iraniene.
Liderul de la Casa Albă a făcut din petrol un element cheie a strategiei anti-Teheran. Ideea este de a se ajunge la zero export de petrol. Administraţiile precedente au acordat excepţii unor ţări care doreau să importe petrol iranian.(Mai multe detalii AICI)
