Premium
Adevarul:
Măcinată de probleme economice, Rusia începe să se pregătească pentru alegerile parlamentare din septembrie, iar preşedintele Vladimir Putin ia măsuri a-şi consolida puterea...
Joi, Vladimir Putin l-a tăiat de pe lista sa cu oameni de încredere pe şeful Administraţiei Prezidenţiale Serghei Ivanov. Potrivit declaraţiilor oficiale, Ivanov a fost cel care şi-a dorit să părăsească acest post, astfel că liderul de la Kremlin nu a putut să facă altceva decât să dea curs dorinţei acestuia şi, printr-un decret, l-a eliberat din funcţie, numindu-l reprezentant special al preşedintelui pentru protecţia mediului, ecologie şi transport.
În locul lui Ivanov a fost numit, Anton Vaino, un diplomat în vârstă de 44 de ani născut la Tallinn, în Estonia, nepotul unui fost comunist eston de rang înalt.
Numai că, notează agenţia Stratfor, plecarea lui Serghei Ivanov vine în contextul zvonurilor că acesta ar fi ţintit mereu cea mai înaltă poziţie în stat. De altfel, în 2008, când Putin nu a putut candida la prezidenţiale, întrucât Constituţia nu permite deţinerea a trei mandate consecutive, Serghei Ivanov era unul dintre favoriţii pentru înlocuirea lui. Totuşi, Dmitri Medvedev a fost cel care a avut câştig de cauză, iar asta s-ar fi întâmplat tocmai pentru că Putin ar fi dorit să evite ca Ivanov să acumuleze suficientă putere pentru a-l putea scoate din joc.
Din acelaşi aluat
Ca şi Vladimir Putin, Serghei Ivanov este din Sankt Petersburg, a fost membru KGB şi, tot ca şi Vladimir Putin, a fost trimis la post în Germania. I-a fost alături liderului rus vreme îndelungată. De altfel, în 1999, când Putin a fost numit de Boris Elţîn la conducerea Serviciului Federal de Securitate (FSB), succesorul KGB, actualul lider de la Kremlin l-a desemnat pe Ivanov adjunctul său. Sub conducerea lui Putin, Ivanov a primit funcţii importante: ministru al Apărării în perioada 2001-2007, vicepremier în perioada 2008-2011 şi şef al Adiminstraţiei Prezidenţiale.
Recenta sa înlăturare pare să arate că Vladimir Putin îl consideră o ameninţare, menţionează Stratfor, adăugând că Vaino, care a deţinut până acum câteva posturi în Administraţia Prezidenţială, îi este loial lui Putin. La un moment dat chiar a fost fotografiat ţinându-i umbrela lui Putin.
Totodată, înlăturarea lui Serghei Ivanov vine să întărească teoria potrivit căreia diviziunile din cadrul Kremlinului sunt foarte puternice.
Chiar dacă preşedintele rus se bucură de o largă susţinere în rândul populaţiei, acesta ar pierde controlul asupra unei facţiuni a FSB, din care ar face parte Ivanov, şeful Consiliului de Securitate, Nikolai Patruşev, şi şeful gigantului petrolier rus Rosneft, Igor Secin. Mai mult, nici sprijinul pentru Putin din partea figurilor influente ale Serviciului Federal de Securitate nu ar fi mai sigur.
Rotaţie neaşteptată de cadre
În acest context, la sfârşitul lunii iulie, Vladimir Putin a trecut la o neaşteptată rotaţie de cadre, cea mai mare reorganizare la nivel regional din ultimii zece ani, după cum remarcă Stratfor, dar pe care purtătorul de cuvânt al liderului de la Kremlin, Dmitri Peskov, a catalogat-o ca fiind „normală“. Preşedintele rus a aprobat 13 cereri de demisie şi a făcut nouă noi numiri din rândul serviciilor de securitate - oficiali ai FSB şi membri ai Gărzii Naţionale.
Aceste schimbări ar putea constitui o încercare de a instala în funcţii, la nivel regional, oameni care să-i stimuleze pe susţinătorii partidului lui Putin, Rusia Unită, în vederea alegerilor din septembrie, dar şi să prevină eventuale proteste.
Ziarul Financiar:
În criză (din toamna lui 2008 până în 2012), România, companiile şi populaţia au simţit pe pielea lor că ceea ce au primit în perioada de boom - credite generoase, creşteri salariale, noi joburi, posibilitatea de a lua case, maşini, vacanţe sau să ieşi la restaurant pe credit - a fost nesustenabil, a fost un cadou otrăvit. Creşterea economică de atunci s-a năruit în numai câteva luni.
Cursul valutar la care au luat credite (euro şi franci) a fost total nerealist, ceea ce a făcut să sară totul în aer când a sărit şi cursul.
Majorările salariale sau posibilitatea de a-ţi găsi rapid un job la un salariu în creştere au dispărut peste noapte. Liniile de finanţare s-au tăiat de la o zi la alta, lăsând facturi neplătite sau restanţe la împrumuturile de la bancă, la Fisc sau la furnizori. Acum, când creşterea economică de peste 6% din T2 aminteşte de perioada de boom, întrebarea tuturor este dacă această creştere e sustenabilă, mai puţin dintr-o perspectivă economică macro şi mai mult din perspectiva fiecărei companii sau a unui angajat.
Ce poate înţelege un antreprenor, un manager sau un salariat din această cifră de 6%? Este cazul să se teamă (partea goală a paharului), având în vedere ce s-a întâmplat după 2008, când economia creştea la fel şi dădea senzaţia tuturor că Uniunea Europeană le-a pus prosperitatea pe card? Sau această cifră trebuie privită cu optimism, că vor urma majorări de salarii, se vor deschide alte joburi, iar bugetele nu vor mai fi atât de strânse?
Datele de astăzi: în trimestrul al doilea din 2016 România a înregistrat o creştere economică de 6% faţă de perioada similară a anului trecut (T2 2015). Faţă de T1 2016, creşterea economică este de 1,5%. Cumulat, cele două trimestre din 2016 au adus o creştere economică de 5,2% în S1, faţă de S1 2015.
Conform datelor Eurostat, luându-se în considerare seria ajustată sezonier în funcţie de numărul de zile lucrătoare, în T2, România a avut cea mai mare creştere din Europa, de 5,9%, pe locul doi fiind Slovacia cu 3,7% şi Spania pe locul trei, cu 3,2%. Grecia este pe ultimul loc, cu -0,7%, iar Germania, principala economie a Europei şi cel mai mare partener comercial al României, a avut un plus de 1,7%. Media Uniunii Europene a fost de 1,8%.
Analiştii economici de la Bucureşti consideră că această creştere economică a României este nesustenabilă, bazată aproape 100% pe consum, şi ritmul nu poate fi susţinut, având în vedere că reducerile de taxe (TVA) şi majorările salariale nu sunt repetabile la nesfârşit.
