Un viitor în care oamenii nu doar vizitează, ci trăiesc și lucrează pe Lună nu mai pare atât de îndepărtat. Pentru ca această viziune să devină realitate, NASA nu se concentrează doar pe rachete și habitate, ci și pe un element esențial, dar adesea neglijat: conectivitatea.
Agenția spațială a acordat companiei Solstar Space un contract de 150.000 de dolari pentru dezvoltarea unui punct de acces Wi-Fi adaptat condițiilor extreme de pe suprafața lunară, capabil să reziste la praf abraziv, variații termice extreme și radiații puternice, notează Space News.
Deși suma pare modestă, rolul tehnologiei este crucial: fără o rețea de date fiabilă, roverele, habitatele, landerele și platformele orbitale nu pot funcționa ca un ecosistem unitar.
Punctele de acces Wi-Fi vor conecta toate elementele infrastructurii lunare, de la roverele științifice și habitate, la costumele spațiale ale astronauților și viitoarea stație orbitală Gateway. Sistemul permite sincronizarea precisă a datelor, transmiterea telemetriei și operarea în siguranță a comenzilor, reducând cablurile și simplificând instalarea experimentelor.
Această rețea locală va funcționa împreună cu standardele 3GPP, inclusiv 4G și 5G spațial, asigurând redundanță și flexibilitate operațională. Arhitecturile deschise și echipamentele standardizate vor reduce costurile pentru partenerii comerciali și agențiile spațiale implicate, facilitând o extindere graduală a infrastructurii.
Wi-Fi-ul lunar nu servește doar scopuri tehnice: el poartă și o semnificație geopolitică. Stabilirea primelor standarde civile pentru comunicațiile de pe Lună va oferi Statelor Unite un avantaj strategic, înainte ca alte puteri, precum China sau Rusia, să-și consolideze prezența. China intenționează să trimită echipaje pe Lună înainte de 2030, inclusiv o stație la polul sudic, iar Rusia rămâne un actor relevant în explorarea spațială.
În luna martie, NASA a testat deja rețele 4G pentru aplicații lunare, iar nodul Wi-Fi dezvoltat acum va integra o arhitectură hibridă, pregătind terenul pentru misiunea Artemis III din 2027. Aceasta va fi prima aselenizare cu echipaj uman după programul Apollo și va fi extrem de dependentă de rețelele stabile pentru activitățile științifice și operaționale.
Contractul Solstar Space va produce un nod „plug-and-play”, ușor de instalat și alimentat modular, ce poate fi replicat pentru rețele mesh în jurul habitatelor și coridoare de date pentru roboți, creând un ecosistem lunar interoperabil. Colaborarea cu țările europene în cadrul ESA accentuează necesitatea standardelor comune pentru siguranță, eficiență și interoperabilitate.
Wi-Fi-ul lunar ar putea deveni astfel liantul care transformă misiuni izolate în începutul unei economii spațiale sustenabile, așa cum internetul a schimbat viața pe Pământ.
Comentează