Resurse comune legate de finanțarea reformelor structurale care vor trebui implementate. Iar cei cei care nu le vor face, sau le vor pune în aplicare într-un timp mai lung, vor avea un acces 'mai redus' la bugetul comun. Aceasta este propunerea franco-germană pentru bugetul din zona euro, așa cum este concepută de către cele două părți și rezumată în documentul comun elaborat în aceste zile, potrivit
La Stampa, citat de Rador.
Un document care confirmă tot mai mult rolul-cheie jucat de Franța și Germania în procesul decizional și reformator al Uniunii Europene, unde se observă şi contribuția Italiei, care, din această inițiativă franco-germană va avea, probabil, mai mult de pierdut decât de câștigat.
Un instrument special al bugetului UE
Se pare că proiectul de buget comun conceput de Franţa şi Germania nu ar lua forma unui buget propriu. Ar fi vorba despre un instrument financiar în cadrul unei UE deja existente, rodul contribuţiei celor 28 de membri actuali, un fel de fond european creat ad hoc pentru zona euro, care va fi gestionat la fel ca tote fondurile structurale europene. Resursele vor fi furnizate de Comisie, conform procesului de monitorizare a ţărilor şi la indicaţia Consiliului.
Obiectivul: reformele
La Paris și Berlin se consideră că punerea în comun a resurselor pentru statele din zona euro reprezintă un pas obligatoriu pentru „o uniune monetară mai solidă“. Cu toate acestea, este nevoie de „un grad mai ridicat de competitivitate și de convergență'', ceea ce înseamnă că toți membrii zonei euro ''vor trebui să respecte nişte condiţii mai stricte în contextul coordonării politicilor economice''. Cu alte cuvinte, reforme și respectarea regulilor, adică exact ceea ce i se cere şi Italiei de cam multă vreme.
E ''în interesul întregii zone euro să sprijine eforturile naționale de reformă'', se arată în documentul franco-german, conform căruia instrumentul bugetar din zona euro, ca parte a bugetului general al UE, ''ar trebui să sprijine eforturile de reformă din cadrul semestrul european'', respectiv, procesul de coordonare a politicilor economice ale UE.
În practică, recomandările ar fi şi mai stricte. Pentru Italia, de exemplu, ar însemna punerea rapidă în aplicare reformei funciare. Rezultatul unei astfel de reforme a zonei euro ar fi un stimulent pentru reformele din statele susținute de fonduri europene, a căror dezvoltare „ar depinde de progresul procesului de implementare“ a reformelor în sine. Practic, cu cât se face mai mult, cu atât se obţine mai mult.
Un stimulent, desigur. Dar care se transformă în obligația de a finaliza reformele în cazul în care se doresc resursele comune. Dacă, aşa cum se pare, „punctul de plecare“ pentru toți rămâne procesul semestrului european și recomandările europene pentru țările din zona euro, țări precum Italia nu vor mai avea scuze, dacă proiectul de reformă va fi aprobat. Propunerea franco-germană se află oficial pe masa de lucru, iar acum ceilalți membri vor trebui să-şi spună părerea.
Experţii din Franţa şi cei din Germania sunt convinşi că acest tip de propunere reprezintă un avantaj pentru ţările din UE. Partea spinoasă a propunerii este agenda politică şi conţinutul acesteia. Ţări precum Italia au contestat de mai multe ori reformele propuse de Germania, considerându-le prea stricte şi prea puţin favorabile dezvoltării.
Premium
