Premium
În noiembrie 2015 zeci de mii de oameni au ieșit în stradă, în București și marile orașe, la câteva zile după tragedia de la Colectiv. Guvernul Ponta a căzut, PSD n-a mai preluat guvernarea și a fost instalat un guvern de tehnocrați.
La câteva luni după Colectiv, urmează revanșa. Astăzi, pe 5 iunie. Guvernul Ponta a căzut când încă era popular. Ponta și-a gestionat bine imaginea după înfrângerea de la prezidențiale. Mulți i-au regretat plecarea intempestivă, ba chiar i-au reproșat-o.
Consecința votului de azi de la alegerile locale e cumva firească. A plecat un guvern PSD relativ popular, prin presiunea unor zeci de mii de oameni furioși. PSD revine pe valul celor care astăzi îi regretă.
Ce ne arată asta?
Ne arată că prăpastia între „cele două Românii”, despre care s-a tot vorbit, s-a adâncit și mai mult.
Unii, relativ minoritari, au la îndemână mobilizarea prin Facebook și ieșirea în stradă. Ceilalți au ștampila în mână, sunt într-o majoritate relativă și acționează foarte disciplinat la urne.
Aproape că se va consacra un model, periculos pentru societatea actuală. Unii pun guverne, primari și viceprimari, prin vot, ceilalți îi dau jos din funcție, în stradă.
Din acest, punct de vedere, victoria PSD în alegerile locale și, previzibil, la cele parlamentare, este o victorie a la Pirus.
Avem o minoritate care nu mai tace, nu mai stă în case și nu mai acceptă băltirea. E suficient de zgomotoasă încât să dea jos guverne.
Avem o majoritate care se teme de schimbări, care acceptă corupția și abuzul conducătorilor, cu condiția ca aceștia să le de ceva. Orice. Oricât de mic. Doar să le dea.
Iohannis va avea o viață grea după parlamentare. Pe o asemenea structură socială, ce fel de premier s-ar potrivi? Și ce fel de majoritate parlamentară?
