Premium
Europarlamentarul Laurențiu Rebega a avertizat astăzi printr-un comunicat de presă ”să nu facem din CCR pubela politicienilor!” și a remarcat ”cu voce tare ceea ce toată lumea știe, dar puțini au curajul să recunoască: în România, Justiția a ajuns un instrument politic și un câmp de confruntare politică”.
Potrivit europarlamentarului, ”vinovate de această rușinoasă transformare sunt toate partidele politice tradiționale și, în mare măsură, și unele organizații sau voci ale societății civile. Cel mai puțin vinovate sunt instituțiile Justiției înseși, care au fost împinse într-un cerc vicios”.
Rebega consideră că ”există două elemente, evidente chiar și pentru un nespecialist ca mine, care au dus la această situație. Primul este confuzia întreținută permanent (mai ales în media) între legal și moral. Legea înseamnă ceea ce este scris și aplicat de către specialiști, iar morala se referă la ceea ce crede fiecare dintre noi. Desigur că principiile morale agreate de majoritatea membrilor societății trebuie să ne ghideze la modul general și pe termen lung, dar judecata unor spețe concrete trebuie făcută exclusiv în litera și spiritul legii. Al doilea element se referă la „judecarea politicului”. Este evident că într-un sistem democratic, conform principiului libertății de opinie, o acțiune politică nu poate fi judecată decât dacă în manifestarea ei concretă contravine legii. În rest, convingerea politică și acțiunea subsecventă sunt cele care generează legi pe care Justiția trebuie să le aplice”.
Europarlamentarul român atrage atenția că ”din punct de vedere filozofic, ne putem întreba dacă nu cumva am avea nevoie și de o instanță care să judece politicul. O asemenea întrebare ar putea fi relevantă, gândindu-ne la experiențele totalitare ale secolului XX (de exemplu, Hitler a ajuns la putere în urma unor alegeri legale) și la transformările uriașe și complexe pe care le-a adus globalizarea în secolul XXI. Ar fi de bun simț să ne imaginăm o instanță care să analizeze, să avertizeze sau să blocheze organizații sau mișcări politice înainte ca acestea să producă acțiuni concrete care să contravină legii. Dar și aici se ridică două chestiuni. Prima este legată de cine ar avea competența să judece politicul „a priori”, iar a doua este legată de posibilele abuzuri ale unui asemenea for. Oricum, este clar că Justiția, în forma ei actuală, nu are competența de a judeca politicul”.
Concluzia lui Rebega este că ”din păcate, în România, Curtea Constituțională a ajuns să fie folosită ca instrument politic. Să fiu bine înțeles: nu contest și nu critic activitatea sau hotărârile CCR! Critic folosirea Curții ca teren de luptă pentru partidele politice! Acestea recurg la sesizarea Curții în tot felul de spețe nu pentru probleme reale de constituționalitate, ci pentru a trage de timp în bătălia politică și pentru a flutura hotărârile Curții ca argumente morale în fața opiniei publice. În acest fel, se ajunge la situații absurd-ridicole în care aceasta este, pe rând, blamată sau ridicată în slăvi pe motive politice. Sau situații în care hotărârea Curții contravine poziției partidului care a făcut sesizarea în cauză. În fapt, aceste manevre slăbesc statul, subminează autoritatea instituțiilor și generează un război între diferite segmente ale societății românești”.
În final, europarlamentarul român spune că ”acest abuz sistematic asupra CCR, ca și imixtiunea Justiției în zona politicului, sunt simptome ale unei degradări profunde a democrației. Așa cum am mai spus, aceste derapaje își au originea în fisuri ale arhitecturii instituționale a României. Se impune de urgență o reformă constituțională în România, în așa fel încât puterile să fie clar separate în stat, iar războiul româno-român să înceteze!”
