Premium
Ultimii patru ani, începând cu 2019, au fost grei pentru industria românească, aşa cum arată datele statistice, dar 2022 a fost crâncen: preţurile de producţie au fost aruncate în aer şi multe activităţi de producţie s-au închis .
Ce va fi în 2023? Nu este o întrebare cu răspuns uşor. Spre exemplu, pentru industria produselor de hârtie precum hârtia igienică sau şerveţelele, produse de largă folosinţă, perspectivele sunt bune şi de creştere, răspunde Iulia Sbiera, CFO al Pehart, unul dintre cei mai mari jucători din industria de hârtie a României. Cu toate acestea, sunt provocări, începând de la preţul la energie, până la problema forţei de muncă, care va rămâne în această industrie.
„Un element de atenţie este resursa umană, dezvoltarea ei şi accesul la resursa umană. Noi operăm în două fabrici, în Sebeş şi Dej, ambele zone puternic industrializate şi unde este o competiţie mare pentru forţa de muncă. Colegii care lucrează în industria de hârtie sunt nişaţi şi greu găseşti în piaţă oameni deja instruiţi”, a spus ea.
Pe de altă parte, Petru Ianc, preşedintele Societăţii Române de Metalurgie, spune că evoluţia industriei româneşti depinde, în 2023, de trei factori: preţurile energiei, politicile europene şi capacitatea României de a valorifica resursele proprii. În aceeaşi vreme, admite el, fie şi numai repornirea capacităţilor de producţie închise în 2022 din cauze preţurilor energiei ar însemna că lucrurile merg înspre bine.
„Dacă preţurile la energie şi gaze naturale în România vor atinge niveluri din ţările Uniunii Europene, atunci industria românească, care are nişte avantaje competitive legate de forţa de muncă ceva mai ieftină şi de tehnologii peste media Uniunii Europene, atunci industria românească va avea o şansă”, spune Petru Ianc. Al doilea aspect, adaugă el, este legat de politicile industriale la nivel european: „Este vorba de costul certificatelor de emisie şi de politica Uniunii Europene vizavi de sprijinul exporturilor europene.”
Ultimii patru ani, începând cu 2019, au fost grei pentru industrie. În 2020 a scăzut odată cu toată economia, însă mai puternic: -9% scăderea valorii adăugate brute (VAB) din industrie. Creşterea de 5% din 2021 este doar în statistici, pentru că industria românească a fost foarte departe de a recupera pierderile din 2019 şi, mai ales, 2020. În 2022, guvernul speră la o scădere uşoară, de 1,2% a industriei şi să tragă economia în jos cu numai 0,3 puncte procentuale. 2022 a fost un an crunt pentru industrie, per ansamblu, cu preţurile de producţie explodând şi cu închidere de capacităţi de producţie din cauza preţurilor la energie electrică şi gaze naturale. Au fost însă şi zone din industrie care au mers mai bine, aşa cum arată datele Institutului Naţional de Statistică (INS): fabricarea de încălţăminte, producţia de maşini şi echipamente. Pentru alte sectoare, cum ar fi industria metalurgică sau chimică, scăderile sunt dramatice: peste 20% la 10 luni din 2022.
Cu toate acestea, spune Petru Ianc, există şi oportunităţi. Ar trebui ca resursele naturale să fie exploatate şi valorificate, ca de exemplu gazul natural pentru producţia de îngrăşăminte chimice, activitate aproape închisă complet în România în 2022, din cauza preţurilor la gaze naturale. Gazul natural este materie primă pentru producţia de îngrăşăminte chimice.
„Numai repornirea capacităţilor închise în 2022 ar însemna că lucrurile merg înspre bine. Plus că avem şansa să valorificăm oportunităţile pentru a umple golurile de piaţă create de războiul din Ucraina.”
