România se află în centrul unei dezbateri intense pe scena europeană: este țara vulnerabilă din cauza unei degradări politice și instituționale sau un actor care își reafirmă rolul în Uniunea Europeană? Un articolul de presă a Euractiv analizează mai mulți indicatori — de la independența justiției și statul de drept, până la provocările demografice și dinamica migratorie — pentru a răspunde la întrebarea: merită să ne îngrijorăm cu adevărat?
Dacă Franța a atras atenția cu deficitul său bugetar, România a reușit să o depășească detașat: 9,3% din PIB în 2024 – de peste trei ori limita oficială de 3% stabilită de Bruxelles. Prin comparație, deficitul Franței de 5,8% pare aproape „modest”.
Pe piața obligațiunilor, situația nu e mai roz: Bucureștiul plătește dobânzi de 7,4% la împrumuturile pe zece ani, dublu față de Paris (3,6%).
Problema nu este doar fiscală: inegalitatea socială, corupția endemică și infrastructura publică în colaps alimentează criza politică.
Populiștii câștigă teren
Spre deosebire de Franța, unde extrema dreaptă se luptă încă pentru putere, în România aceasta a câștigat deja: populistul pro-rus Călin Georgescu a ieșit pe primul loc în primul tur al prezidențialelor din noiembrie 2024.
„Un factor cheie al ascensiunii extremei drepte este eșecul clasei politice de a reforma un model economic falimentar”, a explicat Veronica Anghel, profesor la European University Institute, într-un articol din Foreign Affairs.
Victoria la limită a liberalului pro-occidental Nicușor Dan, în turul doi repetat al alegerilor din mai, a adus doar „un răgaz” fragil pentru România, considerată o piesă strategică la Marea Neagră.
„Ordinea liberală din România a supraviețuit, deocamdată”, avertizează Anghel. „Dar stă pe un teren extrem de fragil.”
Austeritate amară și rezultate slabe
Guvernul condus de premierul Ilie Bolojan (numit de Dan) s-a împotmolit în dispute interne pe tema pachetului de austeritate: creșterea TVA la alimente de bază, înghețarea pensiilor și salariilor bugetarilor, tăieri de investiții.
Deși măsurile sunt dure și nepopulare, Bolojan a recunoscut la Bruxelles că deficitul va scădea doar la 8,4% în 2025, peste ținta de 7% convenită cu Comisia Europeană.
Obiectivul de 6% pentru 2026 pare deja compromis, cu riscul unor sancțiuni și pierderi de încredere pe piețe.
Capcana austerității
Ironia amară este că, dacă austeritatea va funcționa, ar putea adânci criza politică prin și mai multă nemulțumire populară. În cel mai rău scenariu, efectul s-ar putea răsfrânge și asupra vecinilor, Ucraina și Moldova.
ING Research avertizează deja că România ar putea intra într-o „recesiune tehnică”, ceea ce ar reduce veniturile la buget și ar face țintele și mai greu de atins.
O spirală clasică de „auto-corecție fiscală” – familiară celor care au trăit criza grecească din anii 2010.
România, noua Grecie?
Compararea României cu Grecia pare inevitabilă. Dar există diferențe importante:
• datoria publică este încă relativ scăzută, 55,8% din PIB (sub pragul de 60% impus de UE și mult sub media de 81,8% din Uniune);
• economia, deși afectată, nu va suferi prăbușirea de 25% din PIB pe care a trăit-o Grecia; ING estimează totuși o creștere firavă: 0,3% în 2025 și 1,7% în 2026;
• România nu este în zona euro, ceea ce îi oferă mai multă libertate de manevră monetară și reduce riscul de contagiune financiară.
„Deficitul României nu reprezintă un pericol major pentru UE, iar riscurile pentru București sunt limitate”, spune Zsolt Darvas, analist la think-tank-ul Bruegel.
Piețele par să-i dea dreptate: costurile de împrumut sunt mari, dar departe de nivelurile Greciei în 2010, când dobânzile ajunseseră la 44%.
Totul sau nimic pentru stabilitatea politică
Austeritatea riscă, însă, să alimenteze instabilitatea politică – un scenariu care bântuie și Franța.
Concluzia autorului e clară: România nu va arunca în aer economia europeană, dar fragilitatea internă și ascensiunea populismului rămân un motiv serios de îngrijorare.
Bonne chance, ar spune francezii. România va avea nevoie de noroc și de mult mai mult decât atât.
Comentează