7 ZILE ÎN ROMÂNIA - unde PSD + Clotilde = LOVE

Luni Elena Udrea a lansat cele mai grave acuzații privind același "stat de drept", reclamând la CSM faptul ca judecători din completul său, despre care spune că a și fost constituit ilegal, ar fi fost amenințați de către procurori de la PÎCCJ, să își schimbe decizia inițială de rejudecare, acceptată chiar și de către DNA. Dincolo de simpatia sau antipatia pentru fosta blondă prezidențială, precum și indiferent dacă este sau nu vinovată de acele fapte, problema procedurală este una esențială, mai ales în contextul abuzurilor din epoca Kovesi. Iar singura instituție responsabilă și în stare să repare întregul sistem este Parlamentul României. Aici trebuie discutate principiile unei justiții funcționale, în toate ramurile ei. La fel cum tot politicienii sunt cei care pot limita implicarea serviciilor de informații în acest domeniu, tot prin reglementări clare și ferme.

Marți Victor Ponta și-a anunțat succesul la CEDO, a cărei instanță a constatat că a fost condamnat pe nedrept în România, pentru defăimare. E doar încă un exemplu minor privind nevoia de actualizare a sistemului de justiție despre care vorbeam. Între timp, a continuat comedia din defunctul USR, o aripă de sorginte M10-PLUS (cele două unități de civili ai Monicăi Macovei, respectiv Dacian Cioloș) anunțând un contracandidat pentru fostul ministru-reportofon, Cătălin Drulă, consacrat pe scena politică pentru demolarea cu ranga a unor chioșcuri de la metrou, dar și pentru înregistrările colegilor de coaliție din biroul său. Cum scriam și săptămâna trecută, ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns, gândindu-ne câți naivi de serviciu, legitimi în speranțele și așteptările lor, și-au pus baza în progeniturile directe sau indirecte ale fostei Securități. În spiritul democrației pe care ar trebui să ne-o dorim, este vital ca un număr cât mai mare de oameni să fie reprezentați, atenuându-se astfel clivajele și tensiunile sociale atât de pronunțate într-o țară învrăjbită necontenit de la cel mai înalt nivel, începând cu Traian Băsescu și până azi.

Miercuri agenda a fost ținută de discuțiile pseudo-ideologice și pseudo-economice vizând politica fiscală. Asta pentru că nivelul de înțelegere a al acestui instrument al politicilor guvernamentale este extrem de precar, mai cu seamă în cazul pupilului prezidențial, auto-intitulat Superman (nu al științei de carte, cu siguranță). Acesta a spus că indiferent cine conduce PSD, scopul este supra-taxarea sectorului privat. Aceeași euforică alcătuire, cu detenția executată peste Ocean, voia "o țară ca afară", adică la fel ca acolo unde există impozit progresiv, taxe reale pe lux și bogăție, precum și cote mari pentru profitul din afaceri. E drept că în criză nu trebuie luate măsuri pro-ciclice, întrucât din banii mai mulți ai impozitării s-ar achita alte cheltuieli sociale, câtă vreme apetența pentru noi investiții și creare de locuri de muncă ar fi descurajată. În egală măsură, și PSD își urmărește legitim un program de stânga, axat pe solidaritate și diminuarea inechităților, iar pentru asta, cea mai bună soluție ar fi creșterea colectării existente, unde numai la TVA avem peste 60% evaziune. Mai precis încasăm la buget doar un leu din cei trei cuveniți Statului.  Ca întotdeauna, adevărul este la mijloc, iar singurul mesaj constructiv și echilibrat a fost al Partidului Umanist. Reprezentanții săi au cerut dezbateri și dialog cu marile companii, iar o suprataxare să fie doar pentru 2 ani astfel încât să nu afecteze orizontul de dezvoltare. Probabil nu degeaba se numește acest partid social-liberal, armonizând atât nevoia legitimă și democratică a dezvoltării economice, cât și reducerea disparităților din societate. Mediul privat nu trebuie decurajat prin povara unor taxe mai mari, însă justa participare, mai cu seamă a marilor companii, la perioada dificilă din prezent, trebuie discutată, explicată și negociată, cu termene precise. Marii investitori trebuie co-interesați, tocmai în perspectiva interesului lor legitim de a-și continua activitatea în România.

Joi fosta judecătoare Viorica Costiniu, președinte de onoare al Asociației Magistraților din România, cere excluderea din magistratură a procurorului general al PÎCCJ, Gabriela Scutea. Solicitarea vine după ce în presă a apărut o notă asumată de Scutea și trimisă procurorilor din subordine prin care acestora li se cerea să nu aplice decizia CCR cu privire la întreruperea prescripției răspunderii penale. Cam atât despre "justiția" din "statul de drept". Ce anume ar mai fi de spus despre un sistem atât de îmbâcsit, ticăloșit și disfuncțional? Este de apreciat efortul lui Cătălin Predoiu pentru actualizarea și îndreptarea unor coduri, în dialog și dezbatere cu toți cei interesați. Totuși, nici cel mai bun ministru al Justiției nu poate repara lipsa principialității din situația descrisă de Viorica Costiniu. Tot din același registru, al sentințelor, am aflat că, în ciuda dorinței primarului PNL al Constanței, Vergil Chițac, demn urmaș al lui Nicolae Ceaușescu (din păcate doar la capitolul negativ al distrugerii lăcașelor de cult), judecătorii au decis să suspende procedura de demolare a Bisericii Izvorul Tămăduirii. Și pentru că joi a fost o zi atât de încărcată, e de menționat și știrea care ne va descreți frunțile. "Crucișătorului presei românești" nu s-a confesat referitor la Klaus Iohannis, plin de obidă și regret: „Ce m-a făcut să-l votez de două ori a fost gândul că nu-l bântuie reverii ceaușiste”. Parcă încerca să îl parafrazeze pe Tudor Postelnicu în celebra sa declarație din Procesul CPEx: "Am fost un dobitoc". La fel ca și în acel caz, și CTP a făcut-o prea târziu, însă. Ghinion! Tot joi a continuat creșterea ROBOR la 3 luni, în trendul setat de competența ultimelor două guverne oblăduite de președintele dumneavoastră. Raportat la buzunarul debitorilor, în ultimul an și jumătate, ratele au crescut cu 50%.

Vineri, Generalul Ciucă a spus că "PNL nu va susține nicio măsură care să sufoce mediul de afaceri, motorul vital economiei". O afirmație curajoasă, probabil cu țintă la PSD, apropo de discuțiile menționate anterior, și în tentativa de echilibrare a scenei în interiorul coaliției. Din păcate, acest sofism nu ține loc de argumente, făcându-l pe premier să pară într-o competiție cu Florin Cîțu. Or, cine vrea să concureze cu un „zombie politic”, după cum l-a numit „drulăul” înarmat cu tehnică de înregistrare? Replica lui Marcel Ciolacu a fost promptă și argumentată: „Teoretic, avem o cotă unică de impozitare a veniturilor, dar realitatea ne arată de fapt un ansamblu fiscal în care operăm cu multe cote diferite. Avem 1% impozit pe veniturile de la bursă. Avem tot 1% pe veniturile microîntreprinderilor, însă o cotă de 3% în cazul celor fără angajați. Avem apoi 5% impozit pe dividende. Și, în fine, există cota de 10% impozit pe venit așa-zis generală. Însă, pe lângă aceste exemple, au apărut nenumărate alte excepții, astfel că s-a ajuns să taxăm cu doar 1% câștigurile din jocuri de noroc în limita a 66 de mii de lei!”.

CONSTATAREA SĂPTĂMÂNII, pe care am anunțat-o din titlu, este nevoia unor soluții inteligente la problemele societății, iar pentru asta e nevoie de dialog. Societatea este încă paralizată, incapabilă să reacționeze sindical sau civic, însă acumularea tensiunilor riscă fie să degenereze la o eventuală răbufnire, fie să alimenteze populismele de tot felul. Actuala coaliție are obligația dialogului intern permanent și a armonizării oricăror divergențe, pentru că actuala stare de spirit din societate, pe fondul dificultăților economice, reclamă fapte, și nu vorbe. Ca singura țară din regiune având astăzi, după 32 de ani de libertate, același partid la guvernare ca și în 1990, dar și în contextul dezamăgirilor intitulate USR și AUR, România așteaptă măcar un partid care să proiecteze nu un viitor inerțial și șchiopătat, ci unul coerent și planificat.