Pastorul baptist Iosif Ţon, una dintre cele mai influente voci ale creştinismului evanghelic românesc, a murit vineri, 5 septembrie 2025, la vârsta de 90 de ani.
Plecarea sa marchează sfârşitul unei epoci pentru comunităţile baptiste şi evanghelice, dar şi pentru spaţiul public românesc, unde a fost cunoscut ca un predicator neobosit, un intelectual respectat şi un disident curajos în faţa regimului comunist.
Copilăria şi anii de formare
Iosif Ţon s-a născut la 30 septembrie 1934, în satul Gârboviţa, judeţul Alba, într-o familie de ţărani. După şcoala primară, a urmat liceul la Alba Iulia, iar mai apoi studiile universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj, unde a ales filologia engleză. În paralel, atras de credinţa baptistă, a urmat Institutul Teologic Baptist din Bucureşti, pe care l-a absolvit în 1955. Studiile sale au continuat în Anglia, la Oxford, unde şi-a aprofundat atât teologia, cât şi limba engleză, deschizându-şi orizonturile intelectuale şi spirituale.
Lupta cu regimul comunist
Întors în ţară, a devenit pastor baptist şi a slujit în mai multe comunităţi, între care cele din Oradea şi Bucureşti. În scurt timp, autorităţile comuniste l-au catalogat drept o voce incomodă. Supravegheat permanent de Securitate, Ţon a devenit cunoscut prin curajul cu care a denunţat abuzurile regimului. În 1977 a redactat celebrul „Manifest creştin”, un text care cerea respectarea drepturilor fundamentale şi libertatea religioasă. Documentul a circulat clandestin şi a devenit un simbol al rezistenţei spirituale împotriva dictaturii, ceea ce i-a atras interogatorii, presiuni şi marginalizare.
Exilul şi colaborarea cu Europa Liberă
În acelaşi an, 1977, a reuşit să plece în Anglia, unde a continuat să predea şi să se implice în viaţa comunităţilor româneşti din diaspora. Ulterior, s-a stabilit o vreme în Statele Unite. În perioada exilului a colaborat cu postul de radio Europa Liberă, transmiţând mesaje de încurajare pentru credincioşii din România şi denunţând abuzurile regimului Ceauşescu. Emisiunile sale erau ascultate pe ascuns de mii de români, devenind o sursă de speranţă şi de rezistenţă spirituală. De asemenea, Ţon a participat la conferinţe internaţionale despre libertatea religioasă şi a publicat articole în care apăra drepturile fundamentale.
Întoarcerea acasă după 1989
Căderea regimului comunist i-a permis lui Iosif Ţon să revină în România, unde a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi predicatori evanghelici. A predicat în biserici din toată ţara, a ţinut conferinţe şi a apărut constant în spaţiul public, pledând pentru un creştinism autentic, viu, bazat pe Scriptură. Influenţa sa s-a făcut simţită nu doar în mediul baptist, ci şi în întreg spectrul evanghelic românesc, marcând generaţii de credincioşi şi predicatori.
Opera şi moştenirea intelectuală
Iosif Ţon a publicat numeroase cărţi de teologie, apologetică şi spiritualitate, printre care „Cine este Isus Cristos?”, „Umblarea cu Dumnezeu”, „Cine mi-a atins viaţa?” sau „Iertarea, cheia eliberării”. Prin scrierile şi predicile sale, a pus accent pe trăirea personală a credinţei, pe libertatea interioară şi pe puterea iertării, conturând un portret al creştinului chemat să fie liber chiar şi în vremuri de opresiune.
Controverse şi tensiuni
După 2010, anunţul său de apropiere de mişcarea „Străjerii”, care punea accent pe darurile spirituale, a provocat tensiuni în cadrul cultului baptist şi dezbateri aprinse în mediul evanghelic. Ulterior, Ţon s-a distanţat de excesele acestei mişcări şi a revenit la o poziţie echilibrată, rămânând totuşi o personalitate marcată de curajul de a explora teme controversate.
Un lider spiritual al secolului XX
Viaţa lui Iosif Ţon a fost definită de credinţă, curaj şi perseverenţă. De la tânărul care şi-a riscat libertatea scriind un manifest împotriva comunismului, la predicatorul ascultat de milioane prin Europa Liberă, şi până la păstorul respectat după 1989, el a fost un reper al rezistenţei morale şi spirituale. Plecarea sa lasă un gol în comunitatea evanghelică, dar moştenirea lui rămâne vie prin cărţi, predici şi exemplul unei vieţi trăite cu intensitate şi credinţă.
Comentează