Profesoara universitară Rodica Mihaela Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul condus de Adrian Năstase între anii 2000 și 2004, a murit miercuri, 3 decembrie 2025, la vârsta de 86 de ani.
Născută la 10 mai 1939, în localitatea Nucet, județul Dâmbovița, Rodica Stănoiu a fost una dintre cele mai influente figuri ale justiției românești de la începutul anilor 2000, într-o perioadă marcată de reforme sensibile și controverse legate de independența sistemului judiciar. A intrat în politică după 1990, iar din 1996 a devenit senator, inițial pe listele PDSR, apoi PSD, reprezentând județul Olt timp de mai multe mandate consecutive.
În plan academic, Stănoiu a absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1961, a obținut titlul de doctor în drept în 1975 și a urmat stagii de specializare în criminologie și drept comparat la universități din Montreal și Strasbourg. A predat, după 1990, la mai multe instituții de învățământ superior, între care Universitatea „Spiru Haret” și Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir”, fiind autoare sau coautoare a unor lucrări de criminologie și drept penal.
Mandatul la Justiție
Rodica Stănoiu a fost numită ministru al Justiției în decembrie 2000, odată cu instalarea cabinetului Năstase, funcție pe care a deținut-o până în martie 2004. Mandatul ei a coincis cu perioada în care România se afla sub monitorizarea instituțiilor europene pentru reformarea sistemului judiciar.
În calitate de ministru, Stănoiu a avut un rol central în reorganizarea structurilor Ministerului Justiției și în numirea unor oameni-cheie. Numele ei a fost invocat în dezbaterile legate de arhivele fostei Direcții Generale de Protecție și Anticorupție (SIPA), pe fondul suspiciunilor că informațiile strânse despre judecători și procurori ar fi putut fi folosite ca instrument de presiune.
După încheierea mandatului de la Justiție, Rodica Stănoiu a fost numită consilier prezidențial pentru securitate națională și șef al Administrației Prezidențiale în mandatul președintelui Ion Iliescu, înainte de a reveni în Senat. Ulterior, ea s-a retras treptat din prim-planul vieții politice, rămânând activă mai ales în mediul universitar și în dezbaterile de specialitate pe teme de drept penal.
Profesor de drept penal și criminolog
Dincolo de cariera politică, Rodica Stănoiu a fost cunoscută ca specialist în criminologie și drept penal, activând timp de decenii ca cercetător la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și participând la numeroase conferințe și congrese internaționale. A condus timp îndelungat societăți și asociații profesionale din domeniul criminologiei și a fost implicată în elaborarea unor proiecte de lege și politici publice în materie penală.
De-a lungul timpului, foști studenți și colaboratori i-au recunoscut rolul în formarea unor generații de juriști, chiar dacă numele ei a rămas asociat și cu controversele politice ale anilor 2000. În ultimii ani, Stănoiu a apărut mai rar în spațiul public, intervențiile sale limitându-se la comentarii punctuale legate de teme de justiție și de dezbateri privind politica penală a statului.
Verdict definitiv de colaborare cu Securitatea
Cariera politică a Rodicăi Stănoiu a fost puternic marcată de acuzațiile de colaborare cu fosta Securitate. Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a stabilit, în 2006, că aceasta ar fi semnat note informative sub pseudonimele „Sanda” și „Georgeta”, în perioada 1983–1987. Stănoiu a contestat decizia în instanță, invocând falsificarea documentelor și erori ale experizelor grafologice.
După un proces care a durat mai mulți ani, Curtea de Apel Oradea a menținut, în 2012, verdictul CNSAS, concluzionând că fostul ministru al Justiției a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. În 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de Rodica Stănoiu, hotărârea devenind astfel definitivă și confirmând calitatea sa de colaborator al Securității.
Acuzațiile au avut consecințe politice. Rodica Stănoiu a părăsit PSD în 2006, pe fondul scandalului legat de relația cu Securitatea, și s-a alăturat în 2007 Partidului Conservator. Chiar și după verdictul definitiv, ea a continuat să conteste public concluziile CNSAS, susținând că nu a făcut poliție politică și că notele informative i-ar fi fost atribuite pe nedrept.
Comentează