Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Acceleratorul de particule din muzeul Luvru face operele de artă să 'vorbească'

gf-luxury.com
muzeul luvru

Obiectele de patrimoniu cultural conţin numeroase enigme: de unde provin materialele din care au fost realizate? Care sunt secretele lor de fabricaţie? Cum trebuie să fie conservate şi restaurate? Acceleratorul de particule Aglae, instalat în interiorul muzeului Luvru din Paris, este capabil să ofere oamenilor de ştiinţă o serie de răspunsuri interesante, informează jurnaliştii francezi de la site-ul sciencesetavenir.fr.

Secretul celebrelor cranii din cristal nu a fost descifrat de Indiana Jones, ci de Aglae. Nu este un nou personaj din filmele de aventuri, ci un accelerator de particule, singurul din lume care este dedicat în exclusivitate studiului obiectelor de patrimoniu. Acest dispozitiv, a cărui titulatură oficială este Acceleratorul Grand Louvre de analiză elementară, a descoperit în urmă cu câţiva ani că renumitele cranii din cristal descoperite pe Terra nu datează din epoca civilizaţiilor maya şi aztecă, ci din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Un astfel de obiect neobişnuit este expus la Muzeul Quai-Branly Jacques Chirac din Paris, conform Agerpres.

În această săptămână, Aglae a fost modernizat. O versiune considerabil îmbunătăţită a acestui instrument excepţional a fost inaugurată pe 23 noiembrie de Francoise Nyssen - ministrul Culturii din Franţa - şi de Frederique Vidal - ministrul pentru Învăţământ superior, Cercetare şi Inovare - în subsolul muzeului Luvru. Proiectul reprezintă fructul unei strânse colaborări - bazată pe o finanţare de 2,1 milioane de euro - între Centrul de cercetare şi restaurare a muzeelor din Franţa (C2RMF), Centrul Naţional de Cercetări Ştiinţifice (CNRS), Ministerul Culturii, Ministerul Investiţiilor în viitor şi Municipalitatea din Paris.

Un tub cu o lungime de 27 de metri pentru a obţine un fascicul de mărimea unei jumătăţi din diametrul firului de păr

Această maşinărie lungă de 27 de metri este capabilă să identifice cele mai minuscule elemente chimice ascunse în straturile superficiale de la suprafaţa unei opere de artă. Chiar şi acelea care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Aglae reuşeşte acest lucru printr-o succesiune de reacţii fizice şi chimice. Totul începe prin introducerea unor nuclee de hidrogen sau de heliu într-un accelerator electrostatic în care aceste particule urmează să suporte o accelerare dublă. La ieşire, ele ating o viteză de 30.000 de kilometri pe secundă (10% din viteza luminii).

Fasciculul este apoi modificat prin electromagneţi, apoi printr-o microsondă, pentru a avea, la ieşirea din acceleratorul Aglae, un diametru de doar 20 de micrometri. Particulele sale penetrează obiectul de artă ce trebuie studiat şi îşi cedează energia electronilor sau nucleelor din atomii materialelor care compun acel obiect. În schimb, aceşti atomi restituie o parte din acea energie sub formă de raze X, lumină şi raze gamma. Aceste raze, recuperate de multidetectoarele lui Aglae, oferă informaţii preţioase despre natura, concentraţia şi localizarea fiecărui element chimic prezent pe traiectoria particulelor.

Aglae există încă din 1988, însă această versiune nouă permite în prezent oamenilor de ştiinţă să analizeze materiale foarte sensibile, în special cele de natură biologică (pictură), care, altfel, ar fi putut să fie alterate de un fascicul de particule. "Ne temeam că acest lucru va genera o schimbare de culoare acolo unde loveşte fascilulul. Însă, de acum înainte, intenţionăm să folosim acceleratorul Aglae asupra lor", a declarat Isabelle Pallot-Frossard, cercetătoare la C2RMF. Acest lucru este posibil întrucât riscul de iradiere a operelor de artă a fost diminuat de zece ori. De asemenea, de acum înainte va fi posibil să se alcătuiască o cartografiere chimică a obiectului analizat, graţie unei proceduri de scanare care durează 30 de minute - în loc de şase ore, cât dura în trecut - şi de arhivare. Linia de producţie a fasciculului este automatizată, fapt ce permite dispozitivului să funcţioneze zi şi noapte.

Cine deţine cheile acestui "monstru" tehnologic?

Răspunsul: trei ingineri coordonaţi de Claire Pacheco, doctor în fizica arheomaterialelor şi coordonatoarea proiectului Aglae. Este o echipă foarte mică pentru o maşinărie aflată în slujba unui număr de peste 1.200 de muzee din Franţa (C2RMF este o structură ataşată Ministerului Culturii).

Oamenii de ştiinţă din întreaga Uniune Europeană pot, deci, începând de joi, să depună cereri oficiale pentru a putea să folosească acest dispozitiv. Toate componentele sale sunt fabricate în Franţa, cu excepţia acceleratorului static, care este american. Grupul Thales asigură automatizarea şi stabilitatea acestui proiect, în timp ce compania Ketek a produs senzorii, iar Sigmaphi France a furnizat magneţii.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.