Premium
Acoperirea de presa privind Comitetul executiv al PSD este focalizată pe cele două tabele oficiale: Tudose-Bădălău vs. Dragnea și aliații. Cei care privesc mai detașat comentează și poziționarea Gabrielei Firea care jocacă într-o oarecare măsură rolul unui jolly-joker pregătindu-și lent un sprint pre poziții mai puternice în partid.
Dar pentru noi ambele opțiuni sunt extrem de asemănătoare. More of the same, cum zice americanul. PSD întreprinde în momentul de față o serie de acțiuni potențial extrem de dăunătoare. Pe de o parte liderii PSD încearcă să restructureze legile Justiției într-un mod care să le permită să iasă din diversele probleme penale pe care le au (sau se tem că le vor avea). Încercarea de grațiere de acum un an a fost varianta light, în care niște oameni scăpau dar mecanismele Justiției nu erau anulate. După eșuarea acestei încercări, PSD încearcă să vlăguiască Justiția prin zeci de mici gesturi și decizii (precum moartea prin 1000 de tăieturi, care era o metodă de tortură la chinezi).
Pe de altă parte, PSD încearcă să cumpere bunăvoință unor categorii sociale prin măsuri populiste care vlăguiesc atât bugetul cât și economia. Cristian Socol, care a lucrat la programul de guvernare PSD, descrie această strategie ca fiind o "creștere economică promovată prin salarii" (wage-led-growth). Nominal, strategia actuală o continuă pe cea a lui Victor Ponta care a redistribuit avuție dinspre stat (administrator slab, cel puțin în România) spre societate (atât salariați cât și antreprenori). Dar există unele diferențe importante.
1. Trece timpul. Strategia lui Ponta, în mod evident, nu putea să funcționeze decât până în momentul când, prin randamente descrescătoare, eficiența societății private cobora aproape de cea a statului. Iar în acel moment urmau inevitabil să se manifeste problemele datorate lipsei de investiții. Altfel spus, strategia Ponta-Dragnea nu poate fi o soluție pe termen lung ci numai una pe termen scurt. Ori, pe măsură ce trece timpul, momentul decontului se apropie. Asta înseamnă că premierul Tudose este inevitabil mai vulnerabil decât a fost premierul Ponta.
2. Apoi, și asta se vede în multe feluri, guvernele Grindeanu și Tudose au părut a fi mai incompetente.
3. În sfârșit, premierul Ponta a fost mai puțin presat să ia măsuri populiste. Pe de o parte, după anii 2010-2011 orice îmbunătățire se vedea imediat. Pe de altă parte dl Ponta a pus presiuni mai mici pe Justiție și, prin urmare, avea nevoie mai mică să "mituiască poporul"
Acestea fiind direcțiile actuale ale PSD, care este diferența dintre tabere? Nici una! Pentru echilibrul textului, aș simți nevoia să am aici un paragraf mai lung și mai analitic. Dar nu am cum. Programul de guvernare este invocat de ambele părți ca o Biblie iar atitudinea față de Justiție pare identică.
Prin urmare, cu dl Tudose sau cu dl Dragnea, pentru noi tot aia e. Există, în schimb, o soluție favorabilă și pentru cetățeni. Aceasta este ca PSD să rămână într-un dezechilibru intern astfel încât opoziția internă din partid să compenseze ineficacitatea opoziției externe din Parlament.
