Liberalii au decis să ceară premierului Cioloș emiterea unei Ordonanțe de Urgență prin care să schimbe actuala lege electorală și să introducă două tururi de scrutin la alegerile pentru primar din acest an.
Problema constituționalității
Există voci care susțin că nu se pot face modificări în materie electorală cu mai puțin de un an înainte de alegeri. Cei care argumentează astfel fac apel la recomandările Comisiei de la Veneția sau chiar la jurisprudența CCR. Au mai fost încercări de a modifica legea electorală cu mai puțin de un an înainte de alegeri și unele au fost respinse de CCR, altele au fost acceptate: Votul prin corespondență-2015, Comasarea alegerilor - 2011, reglementarea alegerilor parțiale - 2008, 2010, referendumul de demitere a Președintelui - 2012.
De fapt, discuția e mai nuanțată decât atât și Liviu Avram face o foarte bună analiză, urmărind atât recomandările Comisiei de la Veneția cât și practicile CCR, ajungând la următoarele concluzii:
”* Legislaţia electorală poate fi modificată şi cu mai puţin de un an înaintea alegerilor, dacă şi numai dacă scopul acestor modificări este de a lărgi, şi nu de a limita, drepturi electorale individuale sau colective.
* Guvernul poate folosi orice instrument de legiferare rapidă în acest scop. Poate utiliza ordonanţa de urgenţă, cu condiţia ca aceasta să fie aprobată ulterior printr-o lege organică, sau poate apela la angajarea răspunderii Guvernului. În ambele situaţii, sunt respectate rigorile Codului de bune practici.
* Revenirea la alegerea primarilor în două tururi de scrutin este o chestiune care ţine strict de voinţa politică a Guvernului şi a Parlamentului şi nu există nicio restricţie de natură legală.
* Adoptarea unei asemenea legi, indiferent prin ce mijloc, poate fi la rândul său subiect de contestare la Curtea Constituţională şi rămâne doar ca eventualii autori ai contestaţiei să demonstreze acolo că alegerea primarilor într-un singur tur asigură o mai bună legitimitate şi reprezentativitate a acestora.” (Liviu Avram în Să stârpim minciuna politrucilor: legea alegerii primarilor încă poate fi schimbată, 2 decembrie 2015)
Problema avantajelor politice
Înainte de a aduce argumente juridice, partidele politice își fac propriile calcule. În ce măsură ar fi avantajate sau dezavantajate de o asemenea modificare. Din această cauză, ar trebui studiate interesele principalelor forțe politice parlamentare, care pot avea un cuvânt de spus în modificarea propusă de liberali.
PNL
E clar că PNL este avantajat de votul la primari în două tururi de scrutin, altfel nici n-ar mai fi venit cu propunerea. Iată de ce.
Pe de o parte, trebuie spus că în PNL există o ruptură între centru și teritoriu. Primarii în funcție, indiferent din ce partid provin, au viața mai ușoară cu alegeri într-un singur tur - cheltuie mai puțini bani pentru campanie și nu riscă coalizarea tuturor nemulțumirilor din comunitate în turul al doilea, când ar putea avea emoții.
Dar, pe ansamblu, chiar dacă PNL poate câștiga localitățile unde are deja primari (mai puține decât ale PSD, deoarece social-democrații au reușit să rupă o halcă serioasă în 2014 prin celebra OUG care permitea temporar migrația aleșilor locali), va fi foarte greu să cucerească alte municipii reședință de județ, dintr-un motiv foarte simplu pe care îl vom ilustra mai jos. În orice caz, liderii de la centru sunt mai preocupați de succesul global al partidului, spre deosebire de primarii liberali, dominați de logica individuală a supraviețuirii.
Există măcar patru partide care sunt mai apropiate de electoratul de centru-dreapta și care pot smulge voturi serioase de la candidatul liberal. E vorba de: MP, M10, ALDE și USB (în București). Ilustrativ este exemplul de la București, unde, într-o simulare pe sondaj de opinie (Avangarde), reiese că potențiala candidată a PSD ia 30%, în vreme ce potențialii candidați ai PNL, MP, M10, ALDE și USB însumează 59%. Așadar, într-un tur, PSD ar câștiga lejer Capitala, în două tururi ar pierde-o la fel de lejer.
Întrucât micii competitori ai liberalilor sunt mai consolidați în marile municipii, sunt motive să credem că pierderile liberalilor vor fi pe linie în municipiile în care nu au deja primar în funcție (și poate uneori chiar și acolo).
Situația este cu atât mai proastă pentru liberali cu cât DNA a ”eliberat” multe muncipii reședință de județ prin demararea unor proceduri judiciare împotriva primarilor în funcție (mulți de la PSD). În această situație sunt: PG București, PS4 București, Constanța, Brăila, Ploiești, Iași, Pitești. Acolo jocurile sunt total deschise luptei între PSD și PNL, întrucât nu mai există un primar în funcție.
PSD
Partidul lui Dragnea este net dezavantajat de un scrutin pentru primării în două tururi. Motivele sunt în oglindă față de cele expuse la PNL. Pentru că nu are competitori în propriul bazin electoral, PSD domină ierarhiile, având un electorat ”nerisipit”. În două tururi, lucrurile se schimbă radical și, probabil, cel mai bun exemplu îl reprezintă ultimele trei alegeri prezidențiale consecutive, când, în ciuda faptului că au plecat din pole position, candidații PSD au terminat pe al doilea loc în turul doi de scrutin.
Asta deoarece competitorii de pe dreapta, risipiți în mici pârâiașe în primul tur, se adună într-un fluviu în al doilea tur de scrutin împotriva candidatului PSD.
UNPR
Din punct de vedere strict al resurselor locale, UNPR nu este avantajat de două tururi de scrutin. UNPR este recunoscut ca partid al traseiștilor. Cât a fost la guvernare a beneficiat de migrații masive de la toate formațiunile nu doar în Parlament, ci și la nivel local. Așadar forța UNPR în alegeri stă exact în acești primari în funcție pe care i-a luat de la alte partide. Presupunând că vor rămâne înrolați în UNPR, ei au toate șansele să câștige în comunitățile lor într-un singur tur (la alegerile locale candidatul este director de vot pentru partid și nu invers). UNPR se bazează prea puțin pe candidați noi, puternici, adică, un fel de ”challengeri”, care să disloce primarul în funcție. Doar într-o asemenea situație ar fi fost avantajat de două tururi de scrutin.
Trebuie spus totuși că imaginea de ansamblu a partidului e foarte proastă și, din această cauză, mai mulți primari migratori ar putea să-l părăsească pentru formațiuni mai frecventabile sau care au șanse să formeze guvernul din 2017 încolo (primarii se gândesc întotdeauna și la asta). Așadar, primarii UNPR care, teoretic, pot câștiga mai repede dintr-un singur tur ar putea să candideze din partea altor partide la vară.
Pentru UNPR, problema serioasă o reprezintă alegerile parlamentare de anul acesta: și nu doar trecerea pragului (5%), ci salvarea unui număr cât mai mare din actualii parlamentari adunați sub umbrela progresiștilor (aproximativ 60, ceea ce raportat la viitorul Parlament cu 470 de locuri, înseamnă cam 12%). UNPR ar fi bucuros să fie primit într-o alianță cu un partid mare, care să îl tracteze, și să-și adjudece cât mai multe locuri eligibile pentru cei 60 de ”transfugi”. De aceea, UNPR ar putea folosi votul său în Parlament pentru sau împotriva votului în două tururi ca monedă de schimb în negocierea cu PSD. Chiar și așa, o asemenea stratagemă seamănă cu un bluf, deoarece, dacă PSD nu le acceptă condițiile și-i lasă pe cont propriu, votul în două tururi nu este în continuare un avantaj pentru UNPR. Tot ce ar putea obține progresiștii de la liberali (cei mai interesați de votul în două tururi) ar fi blaturi locale acolo unde UNPR are primari în funcție (adică liberalii își pun candidați slabi, UNPR se bate cu PSD în primul tur și candidatul UNPR e susținut de liberali în turul al doilea).
ALDE
ALDE e construit mai puțin ca un bazin de colectare pentru traseiști, precum UNPR. Ele este format din foștii aleși PC și cei care au plecat din PNL, după ruptura USL. ALDE se poate bate cu șanse în puține locuri, acolo unde ar fi și avantajat de votul în două tururi. În special Municipiul București ar putea fi o asemenea arenă. Tăriceanu e bine cotat în sondaje și ar avea șanse mari să intre într-un eventual al doilea tur de scrutin la Capitală. Dacă va intra cu un candidat PSD, atunci Tăriceanu poate și câștiga ceea ce ar da partidului o anvergură națională pentru parlamentare. De asemenea, la sectorul 2, Dumitru Pelican pare a fi un candidat cu șanse să-l învingă pe Onțanu, în aceleași condiții, cu două tururi de scrutin.
Și ALDE își poate folosi în Parlament votul pentru sau împotriva a două tururi ca monedă de schimb pentru parlamentare. ALDE a fost perceput ca aliat de nădejde al PSD, ceea ce nu era tocmai convenabil pentru liberalul Tăriceanu. În ultima vreme, sub noua conducere, PSD s-a distanțat vizibil de ALDE, din simplul motiv că prietenia publică a dus la hemoragie de voturi către Tăriceanu. Tăriceanu ar fi mai interesat în perspectiva parlamentarelor să restabilească punți de legătură cu PNL (partidul pe care l-a păstorit cândva), asta pentru că liberalii au ”avantajul Iohannis” în desemnarea premierului.
UDMR
UDMR e oarecum indiferent la forma de scrutin. În fiefurile tradiționale (CV, HG, MS) domină electoral, chiar dacă are doi competitori mai mici pentru votul etnic: PCM și PPMT. Raportul de forțe mediu este însă mult în favoarea UDMR. Așadar, într-un tur de scrutin, UDMR poate câștiga toate comunitățile cu majoritate etnică maghiară. Problema poate să apară acolo unde majoritățile maghiare sunt la limită (Satu Mare sau Oradea). Dar în aceste cazuri UDMR se poate înțelege cu PCM și PPMT. Cu alte cuvinte, UDMR domină atât de categoric în fiefurile sale încât poate câștiga primăriile și în două tururi. În două tururi însă apare pericolul tentației PCM și PPMT de a se alia în unele locuri cu partidele românești împotriva candidatului UDMR, ceea ce nu e deloc pe placul oamenilor lui Kelemen Hunor, penrtru că asta ar însemna o divizare gravă a votului etnic prin ”colaboraționism”.
UDMR are deci o reținere față de votul în două tururi, dar este interesat și el în consolidarea unei relații cu liberalii în perspectiva viitoarei guvernări. Maghiarii știu că au mai rămas de două ori în afara jocului atunci când partidele mari s-au unit. În 2008 au fost refuzați de PSD în marea coaliție cu PDL, iar în 2012 au fost refuzați chiar de liberali în marea coaliție USL. Ei știu că scenariul se poate repeta în cazul în care Iohannis va opta și el pentru o mare coaliție PSD-PNL. Așadar, ”cheița” UDMR e la Iohannis, dar și la PPE.
Trebuie spus că, în general, dincolo de calcule individuale, partidele mici sunt avantajate de votul în două tururi. Și asta pentru că, chiar dacă nu au candidați cu șanse, pot intra în negocierile din al doilea tur. Cel mai interesant este că, prin faptul că președintele CJ nu mai e ales direct, negocierile pentru al doilea tur la primării se pot desfășura concomitent cu negocierile pentru formarea majorităților la CJ și alegerea președinților acestor entități locale. Un partid mic, cu un scor rezonabil, poate avea un potențial de șantaj uriaș care să-i aducă chiar președinția CJ.
Rolul lui Cioloș
Privind tabloul de mai sus, Cioloș ar trebui fie să emită o OUG, care să fie ulterior votată în Parlament, fie să-și asume răspunderea pe propunerea liberalilor.
Majoritate în Parlament, chiar dacă la limită azi, pare a se găsi. Grupul UNPR, atât de unit pe când avea beneficiile guvernării, nu mai constituie o piedică atât de mare. Așadar, chiar cu ALDE, UDMR și câțiva uneperiști rătăciți, PNL poate să-și facă majoritate se sprijin.
E foarte posibil ca problemele de constituționalitate să fie depășite ușor. Să nu uităm că în situații controversate sau insuficient reglementate contează mult jocul politic de la CCR, unde PSD e minoritar.
Comentează