Premium
Agenţia Spaţială Europeană (ESA) a demarat un program de dezvoltare a unei noi constelaţii de sateliţi care vor fi amplasaţi pe orbita Lunii pentru a asigura sisteme de navigaţie şi telecomunicaţii pentru vitorii exploratori selenari, transmite vineri Space.com.
Dacă totul se va desfăşura conform planului, sateliţii se vor afla pe orbită spre sfârşitul acestui deceniu, la doar câţiva ani după mult-aşteptata misiune Artemis 3 a NASA care urmează să ducă doi astronauţi în regiunea polului sud selenar, scrie Agerpres.ro.
ESA consideră că satelitul natural al Pământului urmează să devină o destinaţie foarte frecventată în următorii ani, numeroase state şi mari corporaţii intrând în cursa pentru cucerirea "celui de-al 8-lea continent". Noua constelaţie de sateliţi, ce va fi denumită "Moonlight", va contribui la dezvoltarea unei noi economii selenare, conform declaraţiilor făcute de reprezentanţii ESA într-o conferinţă de presă desfăşurată joi.
"O reţea de navigaţie şi telecomunicaţii (...) va fi cheia pentru sustenabilitatea viitoarelor misiuni pe Lună", a declarat Elodie Viau, directorul ESA pentru telecomunicaţii şi aplicaţii integrate. "Vă puteţi imagina astronomi care îşi vor instala observatoarele pe partea întunecată a Lunii, iar cum noi toţi ne-am obişnuit acum cu întâlnirile virtuale, cine ştie? Am putea folosi Skype şi pe Lună", a adăugat el.
Până în prezent, ESA a oferit contracte în cadrul acestui proiect unui număr de două consorţii industriale europene, care au sarcina să studieze fezabilitatea programului timp de 18 luni şi apoi sunt aşteptate cu propuneri tehnice din care ESA să poată alege varianta cea mai eficientă.
"Ideea este că acesta poate fi unul dintre proiectele pe care le vom prezenta în cadrul Consiliului statelor membre ale ESA din 2022 şi îl vom propune spre implementare", a declarat şi David Parker, directorul ESA pentru explorări umane şi robotice. "Dacă aceasta este calea aleasă, proiectul ar putea începe din 2023 şi va fi finalizat în interval de 4 - 5 ani", a adăugat el.
În prezent, susţinerea unei singure misiuni selenare necesită o întreagă reţea de puternice antene terestre pentru a urmări şi determina poziţia unui modul orbital sau a unui modul de aselenizare. Însă acest modus operandi este foarte costisitor şi lent, conform lui Paul Verhoef, directorul ESA pentru navigaţie. "Sunt foarte puţine instalaţii pe glob care pot oferi aceste servicii. Ai nevoie de mai multe astfel de instalaţii care să conlucreze şi pot trece ore până intri în posesia unei informaţii".
Precizia sistemelor de determinare a poziţiei unui obiect pe Lună folosite în prezent este mult mai mică decât cea a sistemelor similare disponibile pe Terra - între 500 m şi 5 km pe Lună faţă de între 30 cm şi 5 m prin sistemul american GPS. Mai mult decât atât, fiecare modul de aselenizare trebuie să aibă la bord un subsistem de navigaţie care cântăreşte 40 de kilograme şi care trebuie să calculeze în timp real parametrii necesari pentru aselenizarea în siguranţă şi în locul dorit. Odată instalat un sistem de navigaţie prin satelit pe Lună, viitoarele vehicule selenare vor avea nevoie de un simplu aparat de recepţie şi de un altimetru pentru a aseleniza în perfectă siguranţă la punct fix, conform lui Verhoef.
Paul Verhoef a mai susţinut că pentru instalarea unui sistem de navigaţie selenară va fi nevoie, pentru început, de trei sau patru sateliţi pe orbita Lunii. Alţi sateliţi ar putea fi adăugaţi ulterior pentru a creşte eficienţa şi precizia sistemului.
"Cu trei sau patru sateliţi am putea deja să facem foarte multe. Ţinta noastră este obţinerea unui nivel de precizie de cel puţin 100 de metri, dar credem că putem atinge un nivel de precizie de 30 de metri", conform reprezentantului ESA.
ESA se aşteaptă ca această viitoare constelaţie de sateliţi să fie operată de sectorul privat, prin contracte similare celor încheiate între SpaceX şi NASA pentru transportul de astronauţi şi materiale spre şi dinspre Staţia Spaţială Internaţională (ISS).
