În ianuarie 2017, Preşedintele Klaus Iohannis a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 86/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, precum şi pentru unele măsuri pentru buna organizare şi desfăşurare a referendumului naţional pentru revizuirea Constituţiei.
Pe 13 martie 2019, Curtea Constituțională a decis cu unanimitate de voturi, în urma deliberărilor, că se poate organiza un referendum în ziua alegerilor europarlamentare, declarând astfel neconstituțională o prevedere introdusă de PSD în legea alegerilor pentru Parlamentul European. Prin urmare, CCR a decis că prevederea legală prin care se interzice organizarea unui referendum pe tema justiţiei, în aceeaşi zi cu alegerile europarlamentare, este neconstitutională, deoarece au mai existat decizii silimare în jurisprudenţa Curţii cu privire la la organizarea consultării populare.
În prezent, aproape toate constituţiile statelor lumii consacră dreptul poporului de a exercita puterea prin reprezentare sau prin referendum. Constituţia României, revizuită în urma referendului din 2003, la art. 90 menţionează faptul că „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional”.
În democraţii, prin referendum, poporul îşi exprimă voinţa politică la urne. În regimurile autoritare sau totalitare nu se organizează referemdumuri, ci plebiscit, care se desfăşoară sub imperativul stării de asediu, instituţiile fiind preluate şi controlate de cadre militare, iar votul nu este unul secret, ci deschis, la vedere şi astfel regimurile au întocmit liste cu cetăţenii care au votat împotrivă. În democraţie, referendumul reprezintă garanţia că Parlamentul, în activitatea sa, nu se îndepărtează de la împuternicirile pe care le are.
Conform Constituţiei României, Parlamentului îi revine atribuţia reglementării, organizãrii şi desfãşurãrii referendumului. Introducerea referendumului, ca mod de adoptare a unor legi, a dus la clasificarea acestora în patru categorii: legi constituţionale, legi referendum, care sunt adoptate prin referendum, legi organice, legi ordinare, adică obişnuite.
În procedura de legiferare, unele sisteme constituţionale au instituţionalizat referendumul. Referendumul este legislativ sau constituţional, iar fiecare, la rândul sãu, poate fi aprobativ, abrogativ, de modificare ori de completare a actului normativ. Recursul la instrumentul politico-democratic al referendumului constă în faptul că legiferarea trebuie să se desfăşoare sub controlul direct şi permanent al poporului. Constituţia României revizuite în 2003, la art. 2, face trimite la fundamenntul statului şi anume la noţiunea de suveranitate. Conform art. 2 „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Consultarea poporului intervine după ce s-a derulat întreaga procedurã de legiferare în Parlament.
Conform Constituţiei României, Curtea Constituţională a României veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia. Pe de altă parte, „Autoritatea Electorală Permanentă prezintă Parlamentului, în maximum 3 luni de la încheierea alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi Senat, pentru Preşedintele României şi pentru autorităţile administraţiei publice locale sau a unui referendum naţional, un raport asupra organizării şi desfăşurării alegerilor, respectiv a referendumului, cuprinzând referiri la participarea la scrutin, modul de desfăşurare a acestuia, abaterile şi neajunsurile, inclusiv de ordin legislativ, constatate şi rezultatul consultării. Raportul se dă publicităţii sub forma unei Cărţi Albe”.
Pe langă buletinele de vot pentru alegerile europarlamentare, cetăţenii înscrişi în listele electorale ale AEP vor primi şi câte un buletin de vot pentru a-şi exprima voinţa politică, prin da sau nu, cu privire la întrebarea care va fi formulată.
Introducerea temei justiţiei de către Preşedintele Iohannis pe buletinele vot poate suscita emoţii şi pasiuni, scopul fiind reprezentat de o prezenţă cât mai mare la vot, însă pentru ca referendumul să fie validat este necesară o prezenţă de cel puţin 30% dintre ceţăţenii cu drept de vot, care se vor prezenta cabinele de vot.
Partidele pro referendum vor mobiliza electoratul pentru ambele voturi, pe când cele anti referendum nu vor mobiliza electoratul. Şi într-un caz şi în celălalt, cu o prezentă mai mare sau mai mică în duminica scrutinului electoral din 26 mai 2019, toate fotoliile din Parlamentul European alocate României vor fi ocupate, chiar dacă prezenţa va fi 20% sau de 40%, deoarece votul este proporţional şi nu majoritar. Problema nu este reprezentată de votul pentru scrutinul politic de listă ordonată, ci de cel pentru validarea sau nu a referendumului, unde o prezenţă mică la urne îl va invalida. Procentul prezenţei la urne, oricât de mic sau mare, va transforma votul cetăţenilor în fotolii de eurodeputaţi.
Florin GRECU este doctor în științe politice, 2011, Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București.
În prezent, lector univ. dr. la Universitatea Hyperion din București, Facultatea de Ştiinţe Sociale, Umaniste şi ale Naturii, specializarea Științe Politice. A scris volumul Construcția unui partid unic: Frontul Renașterii Naționale, Editura Enciclopedică, București, 2012 și a publicat mai multe articole despre monarhia autoritară şi de analiză politică în revistele Sfera Politicii, Polis, Punctul Critic şi Observator Cultural.
Comentează