Alegeri în două tururi? Șanse ZERO

Speranța moare ultima, zicem noi. Și, dacă tot moare ultima, atunci se va găsi cineva să sufle-n ea ca să o țină aprinsă.

Noul demers al liberalilor de a ataca în contencios administrativ Hotărîrea Guvernului pare a fi nimic altceva decât o încercare de a întreține iluzia naivilor.

Pe scurt, demersul arată așa: cineva contestă în instanță Hotărârea Guvernului care stabilește data alegerilor locale pe 5 iunie 2016, într-un singur tur, așa cum prevede acum legea trecută cu bunăvoința de Parlament. În instanță se ridică o excepție de neconstituționalitate la legea după care a fost emisă HG. Excepția va viza exact prevederea cu alegerea primarilor într-un tur. Dacă instanța admite excepția, atunci ea merge să fie judecată la Curtea Constituțională. Aici, ”judecătorii supremi” vor decide dacă e constituțional sau nu ca primarii să fie aleși într-un tur. Dacă da, demersul a fost inutil. Dacă nu, teoretic, parlamentarii ar trebui să modifice legea și să revină la două tururi (vezi mai multe detalii AICI).

Și acum ajungem la esență. De ce ar fi alegerea primarilor într-un tur neconstituțională? Argumentele sunt aduse în două articole semnate de Liviu Avram (vezi AICI și AICI). Pe scurt, iată-le mai jos:

1. Art.2 din Constituție spune că: ”Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum”. Primarul este un asemenea organ reprezentativ, tot conform Constituției.
2. Constituția nu definește ce înseamnă reprezentativ decât în cazul Președintelui României (două tururi de scrutin, adică învingătorul trebuie să obțină 50%+1 din numărul celor prezenți la vot). În cazul Primarului (și el organ reprezentativ individual, nu colectiv), Constituția lasă la latitudinea legiuitorului să stabilească mecanismul de vot care să facă ”organul” reprezentativ.
3. Practica Parlamentului însăși consacră reprezentativitatea ca fiind ”50%+1”.  O mulțime de instituții din România funcționează după regula majorității (CNA, Camerele Parlamentului, CCR etc.)
4. Prin analogie cu alegerea Președintelui, dar și cu practica legiuitorilor, CCR ar putea stabili că și primarii ar trebui să fie aleși în două tururi pentru a fi reprezentativi.

La prima vedere, demonstrația n-are nicio fisură. În fapt, ea are foarte multe fisuri. Și ele sunt aduse chiar de contra-exemple din jurisprudența CCR.

Mai întâi, să-l cităm pe Augustin Zegrean, șeful CCR, care într-o declarație făcută presei  în luna ianuarie 2016 spunea:

”Un tur sau două tururi sau zece tururi este o opțiune politică. Constituția nu spune că alegerile trebuie să se facă într-un tur sau două tururi, ci că trebuie să fie alegeri libere, periodice și corecte. De aici încolo este la latitudinea politicienilor să stabilească”

Ne place sau nu, o asemenea declarație închide ușa celor care vor să forțeze două tururi de scrutin cu mâna CCR.

Să luăm un contra-exemplu. De curând, parlamentarii au modificat legea referendumului, schimbând cvorumul de la 50% la 30%. Așadar, dacă doar o treime din totalul alegătorilor se pronunță pe un subiect, atunci referendumul devine valid. Legea e valabilă inclusiv pentru referendumul de demitere a Președintelui. Președintele e ales cu 50% din cei prezenți, dar poate fi demis cu mult mai puțin, dacă se aplică.

Important! Legea referendumului cu 30% cvorum a fost contestată la CCR în septembrie 2013. Argumentele aduse de contestatar seamănă oarecum cu cele aduse de Liviu Avram în articolele sale. CCR a respins acele obiecții de neconstituționalitate și iată două texte care sunt ca un fel de ”deja vu” pentru ceea ce va scrie în motivarea la respingerea obiecțiilor față de ”alegerea primarilor într-un tur”: 

”Din analiza textelor constituționale în vigoare și a actelor internaționale în materie, Curtea a constatat că prevederile art.2 alin. (1), art.90, art.95 alin.(3) și art.151 alin.(3) din Constituție nu dispun expres cu privire la un anumit prag de participare la vot. Curtea nu a identificat vreun text care să impună ori să recomande un cvorum de participare la referendum, toate dispozițiile constituționale făcând referire la stabilitatea legislației electorale, inclusiv cea cu privire la referendum. Prin urmare, a conchis Curtea, „reglementarea sau modificarea condițiilor privind validarea referendumului este de competența exclusivă a legiuitorului, numai acesta fiind cel îndreptățit să reglementeze organizarea și desfășurarea prin lege organică a referendumului” (Decizie CCR 471/2013)

”Acolo unde legiuitorul constituant a apreciat că se impune reglementarea unor astfel de cvorumuri/majorități a realizat-o, în celelalte cazuri lăsându-le la latitudinea legiuitorului ordinar. Se constată astfel că modul de exercitare a suveranității prin organele reprezentative ale poporului, în concret procedura de legiferare, cunoaște o strictă și amănunțită reglementare la nivel constituțional.”(s.n.) (Decizie CCR 471/2013)

Mai clar, judecătorii CCR spun așa: acolo unde părinții Constituției au considerat necesar să precizeze exact pragurile pentru cvorumuri și majorități au făcut-o, acolo unde au considerat că poate stabili Parlamentul, nu s-au băgat.

Acesta va fi răspunsul CCR, dacă eventual va ajunge pe masa lor excepția de neconstituționalitate ce va fi ridicată în contencios administrativ de contestatarii Hotărîrii de Guvern. Să remarcăm și expresia ”strictă și amănunțită reglementare”. Altfel spus, Curtea va judeca extrem de rigid speța ”votului într-un tur”. Într-un fel, prin declarația lui, Zegrean a anticipat asta.

Ca să judece ”flexibil”, ar însemna ca CCR să ”adauge la Constituție”, dar, dacă ne uităm la practica forului care veghează legea fundamentală, asta s-a întâmplat foarte rar și doar atunci când aveam un blocaj (atunci când CCR a stabilit că Președintele poate respinge doar o singură dată o propunere de ministru din partea premierului).

Acum nu avem niciun blocaj, ci doar un joc politic, pe care CCR nu va fi dispusă să îl arbitreze.