Premierul Ilie Bolojan și-a făcut un titlu de glorie din tăierile de personal, prezentându-le drept dovada unei reforme profunde a administrației. În realitate, nu suntem în fața unei reforme, ci a unei simple operațiuni aritmetice.
Reducerea aparatului birocratic după o formulă procentuală poate aduce economii temporare infime, dar nu schimbă nimic din modul în care instituțiile funcționează, nu adresează cauzele reale ale ineficienței și nu garantează servicii mai bune pentru cetățeni. Când soluția este doar să concediezi oameni „la grămadă”, fără criterii clare de performanță și fără un plan de reorganizare, totul rămâne un exercițiu contabil, cu consecințe sociale și juridice costisitoare.
Experiența lui Bolojan la Oradea este grăitoare. Edilul de atunci a tăiat posturi din primărie și din instituțiile subordonate, sub același steag al „reformei”. Doar că realitatea a arătat rapid fisurile acestei abordări: numeroși funcționari au dat în judecată municipalitatea sau, ulterior, Consiliul Județean și au câștigat procesele, fiind reintegrați sau despăgubiți. Ce fel de reformă este aceea care se dovedește atât de fragilă în fața instanțelor de judecată? O reformă autentică presupune viziune, reguli clare și echitate, nu decizii pripite care ulterior generează cheltuieli suplimentare pentru buget. Practic, „economiile” inițiale au fost anulate de notele de plată venite după ce judecătorii au constatat ilegalitatea unor concedieri.
Mai grav este că metoda Bolojan nu introduce niciun criteriu real de diferențiere între competență și impostură. În lipsa unor evaluări obiective, concedierile se fac la grămadă, pe criteriul simplu că „trebuie să tăiem X%”. Rezultatul? Pot fi sacrificați angajați valoroși și rămân în funcție cei protejați politic sau relațional. Dincolo de nedreptatea individuală, efectul pe termen lung este o administrație demotivată, în care mesajul transmis este că performanța nu contează. Reforma ar trebui să însemne exact opusul: selecție riguroasă, promovarea oamenilor competenți, digitalizare, depolitizare, reorganizare structurală.
Când vorbești despre „reforma statului” și te limitezi la un tabel cu organigrame și procente, nu faci decât să cosmetizezi o realitate mult mai complexă. Administrația locală are nevoie de transparență, de digitalizare, de reducerea birocrației și de o cultură instituțională orientată către cetățean. Or, niciuna dintre aceste dimensiuni nu apare în discursul premierului. De aceea, este cinic să numești reformă ceea ce este, în fapt, o simplă operațiune de concedieri colective. România nu are nevoie de un contabil al austerității, ci de un lider capabil să construiască instituții moderne, flexibile și eficiente. Altfel, riscăm ca peste câțiva ani să constatăm, din nou, că am făcut sacrificii degeaba, fără să fi schimbat cu adevărat ceva în statul român.
Comentează