Evenimentul de sărbătorire a 141 de ani de la înființarea PNL nu este cel mai palpitant mod de a încheia ziua, dar PNL a dat tot ce a putut ca să îl sprijine pe Cătălin Predoiu. Postere cu imagini din Bucureștiul de altădată au rulat în timp ce diverse voci au povestit ce primarii minunați a dat partidul în perioada interbelică. Știați că trotuarele au fost introduse în București de un liberal? Nici eu, dar presupun că a trebuit cineva să fie primul. Apoi a vorbit dl Predoiu însuși. Și formatul fiind favorabil, am înțeles două lucruri.
Unu, că Predoiu, candidatul, a construit o identitate politică destul de bine conturată.
Doi, că această identitate nu îl va propulsa în fotoliul de primar.
Practic, două sunt afirmațiile la care trebuie să fiți atenți când ascultați discursul lui Predoiu și al partidului care îl promovează. Unul este că dl Predoiu admite că face politică, PNL admite că face politică, ba chiar observă, în mod corect între noi fie vorba, că fără politică de partid democrația suferă. Al doilea lucru este că dl Predoiu nu vă oferă în primul rând soluții problemele punctuale. Deși ne asigură că le are. Pentru că asta ar fi prea puțin. Predoiu vă oferă un lider. Adică pe sine însuși. Iar PNL, la rândul său, va oferă un partid reformat (integritate, cote de gen, etc).
Prima mea reacție a fost „au creierul doare”. Ori ne bazăm pe o identitate colectivă (politică, partid) ori pe excepționalitatea lui Predoiu. După care am înțeles că această combinație este un răspuns la o întrebare pe care și-o pun probabil destul de mulți strategi politici:
Ce dracu vor hipsterii si prietenii lor de la politică?
Răspunsul scurt este că vor antipolitică, o altă politică, etc. Dar... cum recunoști antipolitica când o vezi? Răspunsul realist este că antipolitica este recunoscută pe cale carismatică. Dnii Cioloș, Voiculescu (ministrul) și alții nu au fost îmbrățișați pentru programe și ideile lor privind guvernarea. Au fost îmbrățișați înainte ca ideile să aibă timp să fie formulate, pentru că erau niște oameni mișto. Sprijinul pentru Nicușor Dan este chiar în ciuda unora dintre ideile sale, pentru că este văzut ca un om mișto. Predoiu vrea să fie un lider mișto într-un partid mișto.
Prin urmare, dl Predoiu oferă hipsterilor ceea ce el crede că hipsterii vor cu adevărat. Și, privită așa, soluția lui este destul de elegantă. Înmănunchează tradiția PDL de venerare a liderului cu tradiția mai... liberală... a vechiului PNL. Minimalizează lipsa de idei a noului PNL. Împacă, cât de cât, electorate distincte. Are chiar un anumit nivel de onestitate: PNL încearcă să ofere pachetul carismatic pe care „îl cere strada”, dar îl etichetează corect ca fiind politică.
Există, însă, două probleme. Hipsterii și prietenii lor sunt și ei oameni și, ca atare, vor să fie bine să nu fie rău. Altfel spus, trucul poate să meargă o vreme dar, mai devreme sau mai târziu, oamenii se vor întreba „ce face PNL pentru noi?”.
A doua problemă este că dl Predoiu este mai degrabă pe tipul MRU decât Nicușor Dan. Ca să fii acceptat de stradă ca un lider excepțional trebuie să ai un trecut de fapte excepționale. Vlad Voiculescu și Nicușor Dan evocă, ambii un astfel de trecut (David vs. Goliat). Chiar și Dacian Cioloș poate să sugereze ceva în sensul acesta. Dar Predoiu, ca și MRU, vrea să fie excepțional doar deoarece vorbește destul de bine și nimeni nu a dovedit încă că nu ar fi excepțional. Ceea ce nu, nu este destul.
Comentează