Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, STIRIPESURSE.RO vă prezintă o analiză a consultantului politic Cozmin Gușă ca urmare a acceptării de către președintele Klaus Iohannis a propunerii PSD de a o nominaliza pe Viorica Dăncilă pentru funcția de prim-ministru al României.
realitatea.net:
Cozmin Gușă susține că "președintele Klaus Iohannis l-a acceptat, de fapt, pe Liviu Dragnea ca premier al României", după numirea la șefia executivului a Vioricăi Dăncilă. Totodată, consultantul politic punctează că șeful statului nu avea altă variantă, având în vededere că nu a primit sprijin din partea PNL.
"O să spun un lucru pe care e bine să-l tot repetăm, ca să nu ne mai înșelăm de acum înainte. În această seară, Klaus Iohannis l-a acceptat de fapt, pentru prima dată, pe Liviu Dragnea ca premier al României de facto. Până acum Sorin Grindeanu, respectiv Mihai Tudose, erau niște propuneri ale partidului, care, după cum s-a și dovedit aveau un joc de o oarecare independență limitată, dar independeță față de jocul lui Liviu Dragnea. Viorica Dăncilă nu va avea. Ea va fi, de fapt, alter-egoul sau interpusul lui Liviu Dragnea. Președintele Iohannis, de fapt, la începutul acestui an centenar, l-a acceptat pe Liviu Dragnea ca premier de facto", a declarat Cozmin Gușă în direct la Realitatea TV.
Consultantul politic a făcut și o analiză a situației în care a fost pus Klaus Iohannis.
”Aș vrea să spun o analiză foarte scurtă, ca fost politician, nu ca analist politic, în mai multe puncte.
În context: Președintele Iohannis s-a convins anul trecut când, în tot demersul său pentru apărarea justiției, este trădat de către PNL. În PNL sunt oameni la fel de vinovați ca cei din PSD care pregătesc și au votat legile justiției. Atunci, Klaus Iohannis, după multe analize, și-a dat seama că cei din PNL îl trădează și îl vor trăda în demersurile sale. Iar pentru lupta care ar fi urmat, Klaus Iohannis n-ar fi avut un partener. Al doilea lucru pe care Iohannis nu l-a avut a fost susținerea străzii, din ce în ce mai timidă către finalul anului, neagregată în formule care poate să conteze într-o luptă de tip suspendare, de tip alegeri anticipate. Acele mii de oameni care au rămas în stradă nu mai puteau să fie un partener.
Al treilea partener pe care cred că și l-a calculat era gruparea din jurul lui Mihai Tudose care ar fi putut să aducă un soi de normalitate. Numai că Mihai Tudose nu a luptat. În loc să fluture steagul, pe românește, a ... steagul. Îmi pare rău că nu e suficient de târziu să spun ce a făcut cu steagul. Atunci Klaus Iohannis a rămas fără acest aliat din interiorul PSD. Dar dacă ar fi rezistat ar fi putut, sigur tot cu o guvernare PSD-ALDE, să însemne altceva. Cel care a plecat steagul l-a lăsat pe Klaus Iohannis fără apărare. Și atunci întrebarea în contextul pe care l-am spus este: unde să te duci și la ce război, singur, când partidul care te-a adus, PNL, nu mai contează, când strada este neorganizată și când cei din PSD care păreau normali nu mai vor să lupte. Asta este, asta s-a întâmplat. (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Scriu aceste rânduri cu un real sentiment de disperare. Văd cum guvernanţii noştri, preocupaţi doar de bătălia lor de orgolii şi pasiunea pentru scaunele puterii, lasă să le scape, una după alta, oportunităţile gigantice care se creează în regiunea noastră şi pentru care toate ţările sunt angajate acum într-o bătălie frenetică pe atragerea de investiţii şi intrarea în proiecte cu bătaie foarte lungă, sustenabile şi generatoare de profituri care să garanteze dezvoltarea economiilor lor naţionale. Am avut parte, ieri, de episodul mai mult decât penibil al vizitei premierului Japoniei în România, venit în primul său turneu est-european după ce ţara sa a semnat fabulos de importantul Acord de liber-schimb cu UE. Neavând parte decât de plimbarea prin Grădina Japoneză din Herăstrău deoarece, la modul cel mai propriu, în afară de Preşedintele României, toată lumea era în stare de interimat. Şi nenorocirea face că acordurile posibile se făceau doar la nivel guvernamental.
Dar senzaţia de disperare în ce priveşte jocurile ignorate de guvernanţii noştri mi-a fost provocată de lectura unui document difuzat zilele trecute de Parlamentul European, un studiu asupra oportunităţilor create pentru Statele Membre de cel mai mare proiect economic al lumii, Noul Drum al Mătăsii şi centura sa maritimă aferentă, investiţie pentru care chinezii au anunţat o alocare de 1000 de miliarde de $. Puteţi accesa aici textul acestui studiu, vă rog să aveţi răbdarea să-l parcurgeţi pentru a înţelege mizele uriaşe ale unui joc care confirmă viitoarea schimbare de profunzime a raporturilor de putere pe plan mondial şi vă permite o viziune foarte clară asupra noilor axe care se conturează în relaţiile economice.
Studiul are ca temă centrală „oportunităţile pentru sectorul de transport“, cheia întregului proiect chinez Belt and Road Initiative (BRI) şi, foarte posibil, într-un viitor nu foarte îndepărtat, a negocierilor privind un eventual Acord de liber-schimb UE-China sau, în orice caz, asupra unui Acord privind stabilirea unui parteneriat strategic preferenţial, ceva în genul ofertei sugerate acum Turciei. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Aproape 40 de foste platforme industriale unde înainte de 1990 se produceau componente electronice, instalaţii, pâine sau componente mecanice au fost treptat înlocuite de centre comerciale, de la hipermarketuri la malluri şi clădiri de birouri, potrivit datelor de la Knight Frank.
Industria grea a Bucureştiului a ajuns în ultimii 15-20 de ani la fier vechi sau, în cel mai bun caz, a fost mutată la marginea oraşului, iar pe terenurile fostelor fabrici au fost şi vor mai fi ridicate centre comerciale, o piaţă care cel puţin la nivelul Capitalei atrage mult mai multe investiţii decât producţia.
Pe terenurile unor foste fabrici ca Tricodava, Vulcan, Electroaparataj, Laromet sau Textila Dacia vor apărea în următorii trei-patru ani noi centre comerciale, deşi oraşul pare deja împânzit de malluri şi hipermarketuri.
„Printre punctele forte ale acestor platforme se numără accesibilitatea uşoară şi poziţionarea în oraş, dar şi faptul că au suprafeţe generoase care permit dezvoltarea unor proiecte ample. Aceste puncte forte devin relevante în funcţie de tipul proiectului care urmează să fie dezvoltat pe teren: pentru rezidenţial contează foarte mult zonele liniştite, dar şi proximitatea mijloacelor de transport în comun, piaţa de office are nevoie de cât mai multe mijloace de transport în comun, dar şi de un mix de retail diversificat, iar segmentul de retail cere densitate cât mai mare de consum”, explică Gabriel Simulescu, – associate director land division Knight Frank România.
Un subiect important în rândul unora dintre aceste foste platforme îl reprezintă ecologizarea terenului, mai ales în cazul acelora unde s-au folosit substanţe toxice. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Grecia şi Macedonia încearcă să rezolve la New York, sub egida Naţiunilor Unite, un litigiu care durează de 27 de ani şi care priveşte numele fostei republici iugoslave. Atena respinge utilizarea numelui 'Macedonia' pe motiv că există o provincie în nordul Greciei care se numeşte la fel. O problemă care afectează veleităţile capitalei Skopje de a se integra în Uniunea Europeană şi NATO.
Un emisar american al ONU a încercat să rezolve problema chemând la discuţii ambasadorii celor două ţări la Washington. Diplomatul american a prezentat propuneri care urmează să fie înaintate guvernelor. Va fi şi o deplasare în Grecia şi în Macedonia pentru a se discuta direct cu autorităţile locale. Emisarul încearcă însă să pună punct acestei probleme încă din 1994.
"Macedonia de Nord" sau "Noua Macedonie" sunt două dintre numele avansate. Naţionaliştii greci sunt de părere că noua denumire nu ar trebui să facă nicio referire la 'Macedonia'.
Guvernul grec nu se opune însă ca 'Macedonia' să fie unul dintre componentele viitorului nume.
Mai bine de o sută de ţări recunosc « Republica Macedonia », explică emisarul ONU care de această data este foarte optimist că se va găsi o soluţie la acest diferend.
Republica Macedonia a devenit membră a organizației Națiunilor Unite în 1993, dar, ca urmare a acestei dispute cu Grecia, ea a fost admisă sub denumirea provizorie de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Denumirea este utilizată de altfel şi de Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional. (Mai multe detalii AICI)
