Premium
O informație prea puțin băgată în seamă de opinia publică ar putea fi cheia întregii afaceri privid lovitura de stat eșuată din Turcia. Piloții care au doborât un bombardier rusesc la granița cu Siria au fost arestați de autoritățile turce pentru presupusa implicare în puciul eșuat.
Vezi și: Recep Tayyip Erdogan declară STARE DE URGENȚĂ în Turcia
Foarte ciudat… dar dacă este doar o bucată de puzzle dintr-un ansamblu geostrategic mult mai mare la Marea Neagră și nu se referă doar la Turcia, ci și la România și Bulgaria? Vă aduceți aminte de eșecul major al președintelui Klaus Iohannis cu privire la o forță comună România-Bulgaria-Turcia la Marea Neagră? Și întrebările pot continua pe aceeași temă pentru că se pare că există o strânsă legătură între ce se întâmplă în toată zonă cu lovitura de stat eșuată și mai ales cu evoluțiile ulterioare.
O analiză a lui George Friedman pentru geopoliticalfutures.com (Were Turkish Coup Planners Involved in Downing Russian Jet?) plasează toată acțiunea într-un joc disperat al SUA de a nu pierde controlul și inițiativa în zonă:
”Un oficial turc a declarat că arestările au legătură cu lovitura de stat a eșuată. Cu aceasta, una dintre principalele rezultate ale tentativei de puci devine evidentă. Președintele Recep Tayyip Erdogan a decis să repare relațiile cu Rusia și folosește tentative de lovitură de stat pentru a le demonstra rușilor că el nu a fost implicat în ordonarea doborârii avionului și că dușmanii săi politici au fost responsabili.
Există însă unele probleme în legătură cu această versiune a evenimentelor. Intercepta bombardierului rus a avut loc după o serie de incursiuni în spațiul aerian turc. Potrivit unor surse multiple, inclusiv turcești, avionul rusesc, care a fost doborât a survolat teritoriul Turciei pentru un timp foarte scurt. Controlorii de trafic aerian nu au avut timp să i-a legătura cu autoritatea națională de comandă (șefii lor) pentru permisiunea de a se trage. Decizia de dobărâre a avionului rusesc care a intrat în spațiul aerian turc a fost dată cel mai probabil înainte de incident. Alternativa este aceea ca factori decizionali, nu piloți, au acționat fără autoritate. Asta însemnă că decizia de a doborâ avionul a venit de la sol, de la un factor de decizie de cea mai mare autoritate militară.
Vezi și: STENOGRAME incendiare cu puciștii din timpul puciului: 'Repet. Transmit. Deschideţi focul!'
Guvernul turc, inclusiv Erdoğan, au reacționat imediat și fără ezitare acuzând că incursiunea nu a fost prima și că rușii au violat constant spațiului aerian turc. Gestul a fost condamnat energic de ruși. Nu a existat niciodată vreo scurgere oficială sau neoficială care să indice faptul că nu a existat ceva în neregulă cu doborârea avionului rusesc și nimeni din armata aerului sau de la sol nu a fost eliberat de îndatoririle și nu a existat nici un indiciu ale unei investigații.
Având în vedere faptul că Turcia este o țară NATO și personalul său cooperează în mod constant cu personalul din alte țări, orice măsură disciplinară luată împotriva celor responsabili de doborârea avionului ar fi devenit un fapt cunoscut. Povestiri despre investigații și capete de acuzare s-ar fi răspândit rapid printr-o organizație militară și probabilitatea să nu se fi aflat de către personalul NATO sau ruși este scăzută. Anchetarea unui commandant și a unor piloți pentru unul din cele mai importante evenimente aviatice din ultimii ani din Turcia ar fi umplut cantina fiecărei baze aeriene turcești cu bârfe luni de zile. Nu s-a întâmplat. Am avut doar proteste dure ale rușilor.
Nici politic nu are sens. Intervenția rusă în Siria a fost proiectată pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad. Guvernul lui Erdoğan s-a opus lui Assad din cauza uciderea turkmenilor în Siria.
Turcii s-au înfuriat față de intervenția Rusiei și toate acțiunile lor ulterioare intervenției ruse au ridicat întrebări cu privire la adevăratul angajament al turcilor față de lupta împotriva Statului Ialemic.
Intervenția rusească l-a pus pe Erdoğan într-o situație politică dificilă, dar violările repetate ale spațiului aerian turcesc fără răspuns l-ar fi făcut să arate chiar mai slab. El a fost sub presiune pentru să răspundă într-un fel la aceste provocări și nu a vrut să pără cuiva că îi este teamă.
Doborârea avionului rus are sens politic pentru că este extrem de improbabil să nu fi existat un ordin general de doborâre a oricărei aeronave care intră în spațiul aerian turcesc. Este clar că orice persoană care emite ordine, fără aprobare de la cele mai înalte eșaloane - acest lucru ar merge la Erdoğan însuși - ar fi fost trimis imediat în fața Curții Marțiale. Ostilitatea față de prezența rusă în Siria a fost adânc înrădăcinată în politica turcă, nu e doar un moft care trece.
Dacă nu ar fi zis nimic atunci despre incident ar fi lăsat să se înțeleagă că nu el a autorizat atacul, așa că gestul de acum de a-I aresta pe cei doi piloți la luni diferență pentru că ar fi făcut parte dintr-un plan de lovitură de stat e greu de înțeles.
Citeşte şi: S-au aflat cauzele morții lui Radu Beligan: Diagnosticul TERIBIL al medicilor
Ea (n.a arestarea piloților), cu toate acestea, are sens în contextul strategiei curente din Turcia. Turcii susțin că Gulen a fost în spatele tentativei de lovitură de stat. El trăiește în Statele Unite și Erdoğan a cerut ca SUA să-l predea în cazul în care SUA este într-adevăr un "partener strategic" al Turciei. SUA nu poate pur și simplu să îl extrădeze pentru că așa vrea Erdogan, dar nici nu poate lăsa impresia că se află în spatele tentative eșuate așa cum se spune din abundență în presa aservită din zona Orientului Mijlociu.
Când avionul rus a fost doborât și relațiile turco-ruse s-au prăbușit și a forțat Turcia să intre într-o relație mai strânsă cu Statele Unite. Turcia nu a fost suficient de puternică pentru a se opune pretențiilor Rusiei și SUA în același timp și ca atare regimul Erdogan nu a dost foarte fericit de relațiile mai strâse cu SUA.
În primul rând, nu a dorit să aibă un rol militar major în Siria, în special în angajarea în luptă extinse cu Statul Islamic, în ciuda faptului că americanii ar fi vrut ca turcii să joace un rol mai puternic. Turcii au evitat o angajare mai puternică pentru a nu fi considerată ulterior o ocupație de care să nu mai poată ulterior scapa.
În al doilea rând, Turcia a acționat în sensul dorit de americani în momentul în care SI a lansat atacuri în Turcia. Ea a culminat cu atacul asupra aeroportului Atatürk care a afectat dur industria turismului din Turcia. În acest moment Erdoğan nu a vrut să devină pion american într-un conflict în care el nu a vrut să lupte. În plus, el nu a vrut să fie tras într-o alianță anti-rusă pusă în scenă de americani printr-o ”inginerie” care implica Polonia și România.
Erdoğan nu a vrut să devină un partener junior al Statelor Unite, dar prin doborârea avionului rusesc exact în această situație a ajuns. El a făcut o mișcare bruscă de normalizare a relațiilor cu Israelul și aproape simultan a cerut scuze Rusiei.
Mișcarea spre Israel a fost intenționată, iar prin mișcarea spre Rusia a mers cu sfidarea mai departe contra americanilor. El a indicat clar că vrea să pună capăt confruntării cu Rusia și prin urmare nu vrea să participle la nici un plan defensive al americanilor împotriva rușilor.
Evident că Erdoğan nu a fost niciodată mulțumit că a fost nevoit să își ceară scuze rușilor. Tentativa de lovitură de stat i-a dat însă ocazia să redefinească scuzele. Atacul asupra avionului rus nu a fost autorizată de către el, ci a fost autorizată de către persoanele care au inițiat puciul împotriva lui. Prin urmare și el ca și Rusia nu a fost decât o victim, iar prin pedepsirea complotiștilor el a repararat orice prejudiciu le-ar fi provocat rușilor. Prin retragerea din confruntarea cu Rusia, el își recuperează camera de manevră și eliberează Turcia de presiunea americană.
Citește și: STUDIU Multivitaminele în timpul sarcinii sunt inutile
Tentativa de lovitură de stat, sau orice ar fi fost, a trebuit să facă cu mult mai mult decât acest lucru. Dar urmarile ei sunt în parte pentru redobândirea unui spațiu de manevră al Turciei în relație cu aliații pierdut atunci când au devenit prea dependenți de americani. ”Descoperirea” că oamenii care au planificat lovitura de stat au pregătit și doborâtea bombardierului rusesc dovedește clar că Erdogan merge pe această pistă a faptului că el este nevvinovat.
Evident că vor fi destui, mai ales în Turcia, care vor crede această variant. Între timp însă Erdoğan va face presiuni asupra Statelor Unite și va schimba axa de greutate spre Rusia – un echilibru classic de mutare de putere.”, concluzionează Friedman în analiza sa.
