Deși a trecut prin mai bine de două săptămâni de bombardamente intense, regimul de la Teheran nu pare gata să cedeze. Conform unei analize publicate de Washington Post, serviciile secrete americane observă un fenomen interesant: atacurile au lăsat în urmă un guvern slăbit, dar mult mai încăpățânat și mai dur în pozițiile sale.
În loc să se clatine, puterea se concentrează acum și mai mult în mâinile Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), forțele de securitate care controlează situația cu o mână de fier. Practic, deși lovit din exterior, regimul reușește să rămână în picioare, devenind chiar mai rigid pe măsură ce presiunea crește.
Statele Unite și Israelul au degradat semnificativ capacitatea de rachete și marina Iranului, l-au înlăturat pe liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, și au eliminat zeci de lideri militari și de informații de rang înalt. Însă costurile războiului sunt în creștere, cel puțin 12 miliarde de dolari până acum și 13 soldați americani uciși.
Presiunea Iranului asupra Strâmtorii Ormuz a încetinit traficul maritim la o scădere semnificativă, creând o perturbare istorică a traficului petrolier.
Un regim decapitat, dar mai radical sub controlul militar
Oficialii și analiștii occidentali care studiază Iranul au declarat că văd puține perspective pe termen scurt ale unei „schimbări de regim”, sfârșitului republicii islamice vechi de 47 de ani sau ascensiunii unui guvern mai democratic. Acesta din urmă este un obiectiv invocat de prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu și uneori de președintele Donald Trump, care a spus că va ști că războiul s-a terminat „când îl voi simți în oasele mele”.
Evaluările serviciilor secrete americane emise de la începutul războiului prevăd că regimul iranian va rămâne intact și, eventual, chiar încurajat, crezând că acesta s-a opus lui Trump și a supraviețuit, potrivit a două persoane familiarizate cu evaluările.
Între timp, aliații arabi ai SUA din Golful Persic sunt furioși și alarmați că au fost țintele unor tiruri de rachete balistice și drone iraniene în represalii. Un oficial european a declarat că scenariul cel mai probabil pentru perioada postbelică este acela al unui „regim IRGC redus la o umbră a ceea ce a fost”, care își va păstra o parte din capacitatea nucleară și balistică, fiind însă suficient de slăbit încât situația generală să fie mai bună decât înainte.
Doanld Trump a primit „informări foarte îngrijorătoare” despre probabilitatea unui IRGC mai bine înrădăcinat înainte de a da undă verde războiului. „Nu a fost doar previzibil”, au spus sursele. „A fost prezis. I s-a spus dinainte.”
Tensiuni cu aliații din Golf și bătălia pentru Strâmtoarea Ormuz
Aliații SUA din Golf spun că sunt furioși pe administrația Trump, în timp ce conflictul se apropie de a treia săptămână. „Au început acest război pentru Israel și apoi ne-au lăsat să înfruntăm atacurile singuri”, a declarat un oficial arab de rang înalt. Deși li s-a promis o confruntare rapidă, este clar că Iranul vrea să prelungească conflictul pentru a provoca suferință vecinilor săi.
Luni, Trump și-a exprimat surprinderea față de amploarea represaliilor Iranului asupra Qatarului, Arabiei Saudite sau Emiratelor: „Nimeni nu se aștepta la asta. Am fost șocați.”
Controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz se prefigurează a fi factorul decisiv în război, tulburând piețele energetice globale. „Acest război este acum despre statutul Strâmtorii Ormuz. Punct”, spun analiștii. Strategia Iranului este să rămână ferm, să își folosească influența asupra strâmtorii pentru a forța SUA să dezescaladeze și să spere că Trump nu va avea curajul pentru o luptă lungă. Deși forțele americane au atacat insula Kharg, piesa centrală a economiei iraniene, Iranul continuă să exercite controlul asupra traficului maritim prin drone relativ ieftine.
Supraviețuirea structurii de putere și eșecul revoltei populare
Un atac israelian din prima zi a războiului l-a ucis pe Khamenei, iar fiul său, Mojtaba, a fost numit ulterior să-i succeadă. Totuși, Mojtaba va fi probabil mai degrabă un partener al IRGC decât un lider suprem independent. Analistii spun că nu există semne evidente de fisuri sau dezertări în structura de putere. Gărzile Revoluționare au câștigat constant putere în ultimele decenii, controlând economia și aparatul de represiune, iar războiul probabil nu a făcut decât să le întărească hotărârea.
În interiorul țării, opiniile sunt împărțite. O activistă din Teheran spune că loviturile asupra forțelor de securitate au încurajat opoziția, însă susținătorii regimului au devenit mai intransigenți. Lideri iranieni, inclusiv președintele Pezeshkian, au apărut public la mitinguri unde mulțimile scandau „fără predare”.
Autoritățile de securitate au folosit starea de război pentru a-și extinde influența, discreditând oficialii care susțineau diplomația. În final, regimul pare acum și mai radicalizat și mai întărit pe plan intern decât era înainte de începerea ostilităților.
Comentează