Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză făcută de Valentin Naumescu, doctor în științe politice, pe tema relațiilor tot mai tensionate dintre SUA și UE, care în noile condiții se distanțează de partenerul tradițional și caută să întărească parteneriatele strategice cu Japonia și China.
contributors.ro:
În plin război comercial și al declarațiilor ostile cu președintele Trump, liderii europeni Tusk și Juncker au vizitat Asia, participând la două summituri importante, deși puțin mediatizate și analizate, cel puțin la noi. Probabil, pentru că nu a fost nimic spectaculos, nicio declarație „tare”, din cele pe care le dăruiește cu generozitate Trump pentru ratingul televiziunilor, și având în vedere suprapunerea cu misteriosul summit Trump-Putin de la Helsinki, momentele de la Beijing și Tokyo au trecut aproape neobservate.
Era Trump mai înregistrează așadar un succes, chiar dacă nu unul planificat și dorit la Casa Albă. Apropierea Uniunii Europene de superputerile economice ale Asiei (sau invers) este, departe de orice îndoială, reflexul inevitabil de adaptare a Marilor Puteri și a sistemului global al relațiilor internaționale la „Doctrina Trump” (ghilimele în locul ironiilor sau al unui zâmbet amar), în care Bruxelles-ul, Beijing-ul și Tokyo caută posibile alianțe, parteneri, piețe și resurse economice și de încredere pentru secolul XXI, odată ce se constată că vechea ordine occidentală SUA-UE nu mai funcționează. Nu știu dacă este corectă, inspirată sau prea grăbită această repliere europeană spre Asia, dar aceasta pare să fie realitatea zilei.
Pentru Uniunea Europeană, dimensiunea asiatică are o conotație economică evidentă, puternică și prioritară. În schimb, pentru China și Japonia, dimensiunea europeană are mai degrabă o valoarea adăugată politică și strategică, reprezentând oportunitatea de a pătrunde adânc în inima culturală și istorică a Occidentului (Europa) și de a încerca să desfacă binomul tradițional euro-atlantic, cu speranța reconfigurării balanței de putere și a definirii unei noi ordini mondiale. Dacă Japonia democratică este mai relaxată în această privință, având în spate decenii de colaborare și cu SUA și cu UE, ofensiva strategică a Chinei spre Europa, anunțată oficial acum câțiva ani, prin mega-proiectul prezidențial chinez One Belt, One Road pare să prindă tot mai mult contur și tot mai multă substanță politică.
Pe scurt, beneficiile pentru UE par să fie exclusiv economice, în timp ce principala câștigătoare politică din această posibilă realiniere este China, care își spală imaginea de dictatură rudimentară și se cosmetizează cu parfumuri fine europene. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Cu atât mai bine dacă ele se permanentizează sub forma unor „conflicte îngheţate“, căci cu atât mai mult va creşte, exponenţial chiar, dorinţa celorlalţi de a ruga Kremlinul să binevoiască să se implice în găsirea unei soluţii, tocmai pentru a împiedica varianta cea mai dură, adică destabilizarea finală a statelor respective şi a întregii regiuni.
Capcană? Desigur, deoarece strategii de la Kremlin au etalat în faţa tuturor întreg evantaiul de opţiuni posibile: de la cazul Crimeea (referendum pentru independenţă+anexare directă a teritoriului la Federaţia Rusă), la preluarea indirectă a controlului total în Transnistria, folosind formula perfect legală (confirmată de ONU şi OSCE) a trupelor de pacificare susţinute şi de data asta de rezultatele unui mai vechi referendum în care populaţia în majoritate rusofonă şi-a exprimat adeziunea profundă la Rusia, până la ocuparea militară a unor teritorii, devenite entităţi independente de facto, în Abhazia sau Osetia, sau ajutorul total şi susţinerea militară acordată entităţilor independentiste din estul Ucrainei.
În paralel, pentru negocierea la nivel înalt, ruşii au echilibrat talgerele balanţei cu o a doua ofertă, construind presiunea enormă din Siria, coroborată cu triunghiul garant al păcii Rusia-Turcia-Iran. Asta pentru a crea un sistem simpli şi foarte eficient de vase comunicante în care oferirea unei concesii într-o zonă poate duce la ridicarea controlată a presiunii în zona cealaltă. Şi ideea a funcţionat şi a dus la ceea ce vedeţi acum formându-se sub ochii noştri în urma negocierilor de la Helsinki, un cordon de securitate agreat în principiu în formula sa geografică ce pleacă de la Baltica până în Mediterana de est.
Occidentul a înţeles lecţia, atât europenii cât şi americanii fiind eliminaţi progresiv din multe dintre zonele pe care le controlau în Orientul Apropiat. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron îşi asumă întreaga responsabilitate în afacerea Alexandre Benalla, fost consilier pe probleme de securitate personală. Colaboratorul preşedintelui a fost filmat în timp ce lovea un manifestant care a participat la protestul prilejuit de 1 mai, ziua muncii, în Paris. Liderul de la Palatul Elysée încă nu s-a exprimat public pe această temă, în ciuda repetatelor apeluri lansate de opoziţie.
Preşedintele s-a exprimat marţi seară, în faţa senatorilor şi deputaţilor La Republique en Marche şi a mai multor membri ai guvernului reuniţi la Casa Americii Latine din Paris. A fost o seară în care aleşii s-au adunat în jurul unui pahar pentru a marca sfârşitul sesiunii parlamentare.
Preşedintele Emmanuel Macron şi-a revendicat responsabilitatea: "singurul responsabil sunt eu."
Aşadar nu s-a pus problema ca Emmanuel Macron să taie capete, aşa cum mulţi francezi se întreabă dacă vor asista la o demisie a unui ministru ori a directorului de cabinet al preşedintelui. Emmanuel Macron şi-a apărat echipa, ba chiar i-a adus un omagiu lui Alexandre Benalla pentru munca făcută încă din campania electorală chiar dacă spune că «s-a simţit trădat ».
« De un an, nimeni din cabinetul meu nu a fost protejat de vreun fel ori să se fi sustras legilor. Pentru că este ceea ce francezii aşteaptă de la noi. Si dacă este căutat un responsabil, el este în faţa voastră. Să vină să mă caute. Răspund poporului francez. Pentru că cel care i-a acordat toată încrederea lui Alexandre Benalla sunt eu, preşedintele ţării. Am fost la curent şi am validat ordinul de sancţionare a subordonatului meu. Nu putem fi şef pe timp frumos şi să ne sustragem pe vreme rea.”
Preşedintele Emmanuel Macron a încercat şi să răspundă multelor acuzaţii apărute în ultimele zile la adresa sa:
“Alexandre Benalla nu a avut niciodată codurile nucleare. Alexandre Benalla nu a ocupat niciodată un apartament de 300 m² în cartierul parizian Alma. Alexandre Benalla nu a încasat niciodată 10.000 euro. Alexandre Benalla nu a fost niciodată amantul meu, căci toate acestea le-am auzit în ultimele zile ».
Potrivit unui sondaj publicat marţi, 75% dintre francezi doresc ca preşedintele Emmanuel Macron să iasă din tăcere şi să vorbească public despre afacerea Benalla. (Mai multe detalii AICI)
