Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză a jurnalistului Cristian Hostiuc pe tema evoluțiilor din economia românească, o economie care a fost extrem de stabilă în ultimii 5-6 ani, dar care, prin dezechilibrele din 2018, a intrat într-o zonă de risc mai mare.
Ziarul Financiar:
(...) Anul trecut, BNR a eliberat o parte din presiunea pe economie prin acceptarea unor dobânzi mai mari şi a lăsat cursul să fie extrem de stabil.
Acum PSD i-a legat o mână prin legarea taxei bancare de nivelul ROBOR, iar în aceste condiţii cursul este supapa prin care se mai poate elibera presiunea strânsă în economie şi în buget.
Oricum, din ce în ce mai mult există temerea că PSD va preda guvernarea preşedintelui Iohannis după alegerile europarlamentare, cu un buget făcut ţăndări, care ar reclama apoi, pentru corecţie, măsuri dure de restructurare şi majorări de taxe. Plus că opoziţia nu este deloc pregătită să preia acest cartof fierbinte, iar preşedintele Iohannis, principalul favorit pentru alegerile prezidenţiale, va încerca să-şi protejeze imaginea.
Indiferent cine va fi la guvernare, România are nevoie de finanţare internă şi externă, iar rezervele valutare nu pot fi folosite pentru acest lucru.
Problema este că băncile, văzute de PSD ca fiind lacome şi arătate tot timpul cu degetul că nu plătesc profit, şi pieţele s-ar putea să nu mai fie atât de înţelegătoare cu România, aşa cum au fost în 2009 şi 2010 când, prin acordul de la Viena, şi-au menţinut poziţiile financiare şi au finanţat bugetul de stat.
Această taxă bancară sigur nu le va îndemna să aibă aceeaşi poziţie pe care au avut-o în 2009 şi 2010.
La finalul anului trecut, într-o conferinţă în care a prezentat situaţia macroeconomică a României, l-am întrebat pe Andrei Rădulescu, principalul economist al Băncii Transilvania, câmnd va veni FMI din nou la Bucureşti dacă situaţia o va impune. El a răspuns că atunci când dobânzile la titlurile de stat vor ajunge la 6%, FMI va fi aici!
La titlurile pe 10 ani, dobânda de tranzacţionare din piaţă a ajuns vineri la 5,21% faţă de 5,15%, cât a fost miercuri, pe 23 ianuarie. La titlurile pe 5 ani, dobânda a urcat la 4,8%, iar la titlurile pe trei ani la 4,35%.
De la 5,2% la 6% nu este decât un pas.
Indiferent cine a fost loial sau nu, pieţele financiare reacţionează la tot ce văd în jur, iar România nu le oferă un motiv de stabilitate, ci dimpotrivă.
Soros de-abia aşteaptă ca guvernul, Ministerul Finanţelor să se certe cu BNR. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Noul An a venit cu o explozie de violenţă verbală şi agresivitate diplomatică nemaiîntâlnită între Canada şi China. Arestarea şefei financiare a companiei Huawei, Meng Wanzhou, nimeni alta decât fiica fondatorului chinez al companiei, cel mai mare producător de electronice din lume, a generat o adevărată explozie de agresivitate şi virulenţă verbală, dar cu costuri majore la nivelul resortisanţilor canadieni aflaţi în China.
Cazul Huawei şi bătălia pe seama vieţii canadienilor din China
Este vorba în special despre arestarea în urmă cu zece zile a doi canadieni, fostul diplomat Michael Kovrig şi omul de afaceri Michael Spavor, sub acuzaţia de spionaj, în timp ce lunea trecută, Robert Lloyd Schellenberg, un canadian acuzat de montarea unei scheme de contrabandă pentru 222 kilograme de metamfetamină, a fost rejudecat după sentinţa de 15 ani cu executare şi i s-a decis pe loc condamnarea la moarte.
Independenţa instanţelor chineze e greu de susţinut vreodată public, dar peste cele petrecute, se adaugă declaraţii explicite ale autorităţilor chineze, care nu se ascund să lege indirect cazurile şi să acuze partea canadiană de practicarea politicii legate de supremaţia rasei albe şi de discriminare rasială şi politică. Ambasadorul chinez în Canada, Lu Shaye, a susţinut că arestarea celor doi canadieni, Kovrig şi Spavor, este un act de autoapărare, în timp ce, chiar dacă au negat vreo legătură între cazuri, condamnarea lui Schellenberg a venit peste noapte, după arestarea lui Meng.
Mai trebuie spus că peste 200 de cetăţeni cu dublă cetăţenie, chineză şi canadiană, aflaţi în detenţie, au început să înregistreze costuri şi probleme în fiecare fază a procesului judiciar, în timp ce alte persoane canadiene, cu probleme minore cu legea, au intrat în acelaşi malaxor politic al flexării muşchilor puterii chineze. Iar dacă ne uităm la detalii, lucrurile par de-a dreptul şocante pentru o societate occidentală obişnuită cu regulile şi statul de drept.(Mai multe detalii AICI)
RFI:
Emmanuel Macron şi-a început prima vizită oficială în Egipt de când a ajuns la Palatul Elysée. In ciuda unei agende interne încărcate, preşedintele Franţei a preferat să-şi menţină această deplasare strategică de 3 zile în ţara faraonilor. Mai mult de atât, şeful statului francez este însoţit de o importantă delegaţie de personalităţi culturale şi economice.
Patru miniştri - Externe, Apărare, Cultură şi Conturi publice - fac parte din delegaţia ministerială care-l însoţeşte pe Emmanuel Macron în Egipt.
Vizita începe într-un loc cultural simbolic, Abu Simbel, "un fel de a aduce un omagiu civilizaţiei egiptene şi relaţiei dintre cele două ţări" notează corespondenta RFI la faţa locului.
Discuţiile ulterioare vor fi de natură mai strategică. Egiptul este un partener esenţial al Franţei în toate dosarele care se referă la problemele regionale, în particular cel libian şi cel de combatere a terorismului. In plus, Egiptul preia pe întâi februarie preşedinţia Uniunii africane. Tot atâtea dosare ce figurează deci pe agenda discuţiilor pe care le va purta preşedintele francez cu omologul său egiptean Abdel Fatah al-Sissi.
Nu vor lipsi din discuţii nici contratele militare, Egiptul fiind unul dintre primii clienţi ai industriilor franceze de armament. Un contract privind vânzarea unor avioane de luptă Rafale figurează printre altele pe lista problemelor de rezolvat. In fine, Palatul Elysée precizează că Macron va aborda şi chestiunea drepturilor omului cu liderul regimului autoritar de la Cairo.(Mai multe detalii AICI)
