Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză pe tema preocupărilor legate de o posibilă recesiune a economiei la nivel mondial și a semnalelor pe care le transmit în acest sens marile economii din Europa și din SUA.
Ziarul Financiar:
Semnalele de recesiune se aprind pe rând în economiile mari din Europa şi în SUA. Contracţiile sunt normale pentru că economiile au fluctuaţii ciclice, însă într-o lume conectată recesiunile fac ca vulnerabilităţile să crească şi să se propage dintr-o ţară în alta. Adesea economiile mai slabe bolesc mai mult decât cele de la care au luat boala.
Maratonul record al creşterii economice de după marea criză financiară din 2008 s-a transformat într-o încetinire brutală. Cel mai mult sperie încetinirea Chinei, mult timp motorul de creştere al comerţului mondial. O scădere dramatică a activităţii industriale în noiembrie anul trecut în Germania a făcut să crească riscurile ca motorul de creştere al Europei să intre în recesiune. De cum evoluează economia germană depind puternic economiile din Europa de Est. Unii analişti sunt mai îngrijoraţi de ce se întâmplă în Franţa, unde reformele preşedintelui Emmanuel Macron s-au lovit de protestele violente ale „vestelor galbene“, care afectează încrederea consumatorilor şi a firmelor. Italia condusă de un guvern populist şi extremist este şi ea în pragul recesiunii. Şi SUA, cea mai mare economie a lumii, cu cât îşi consumă mai mult din energia de creştere cu atât se apropie mai repede de o recesiune. Analiştii dezbat dacă recesiunea va veni anul acesta sau peste doi ani.
Activitatea industrială din Germania a scăzut cu aproape 2% în noiembrie, faţă de octombrie, şi a înregistrat cel mai abrupt declin anualizat de la sfârşitul crizei financiare. Producţia industrială este la a treia scădere consecutivă. Datele pot fi volatile, însă scăderea urmează unei contracţii mai mari decât s-a anticipat a comenzilor pentru fabrici, scrie Bloomberg.
Până luna trecută, banca centrală a insistat pe aşteptările ei că urmează o revenire, mizând pe faptul că provocările sunt temporare şi sunt pe punctul de a fi depăşite. Acum se pare că va trebui mai mult timp pentru depăşirea problemelor. Pentru că economia s-a micşorat în al treilea trimestru al anului trecut, este probabil ca aceasta să fi intrat în recesiune tehnică (doua trimestre de scădere) în intervalul octombrie-decembrie. (Mai multe detalii AICI)
Gandul:
Indiferent dacă ar putea fi - sau nu - o situaţie iminentă sau doar un cârlig aruncat în piaţă pentru a genera valuri, reacţii şi dezbatere, o atare ştire poate da frisoane şi multe minţi peste cap, atât în registrul pozitiv, cât şi în cel negativ.
În ultima perioadă, presa a prezentat rezultatele câtorva sondaje de opinie care, indiferent de casa realizatoare, au arătat un recul - mai mult sau mai puţin violent - al procentajului electoral estimat pentru PSD (inclusiv un scor rizibil în ceea ce priveşte candidatura lui Liviu Dragnea pentru Cotroceni), precum şi o oarecare dezmorţire a procentelor PNL, în special - ale Dreptei ”consacrate”, în general - căreia i se adaugă ”zestrea”, nu foarte substanţială, a perechii new entry: Ponta/ProRomânia şi Cioloş/PLUS.
În toate aceste barometre, un singur partid cu ”ideologie” anti-PSD, anume PMP, a scăzut sensibil în ultimele trimestre, cu precădere în urma forfait-ului declarat de starostele Traian Băsescu, formaţiunea riscând să nu mai treacă ”pragul parlamentar” la următoarele alegeri. Fapt care i-a pus, pe toţi, pe gânduri şi pe fuziune.
Potrivit A3, negocierile pe temă au fost iniţiate încă de acum câteva luni, discuţiile continuând şi astăzi, între Eugen Tomac şi Ludovic Orban.
De asemenea, potrivit aceloraşi surse, este în desfăşurare ”un studiu pe 27.000 de oameni cu drept de vot din România, cu privire la fuziunea dintre cele două partide”, demers care ar putea avea loc după alegerile europarlamentare din primăvara acestui an.
Sigur, Stânga şi-ar dori ca percepţia electorală a acestei asocieri să fie una eminamente negativă, frizând efectul spectaculos al deflagraţiei în lanţ: imaginea liberalilor să se şifoneze, spontan, mai tare decât aceea a liderului lor după o noapte de beţie cruntă, comisă în curte, la Modrogan; apariţia lui Băsescu pe coverta noii uniuni a Dreptei să arunce în aer întreaga încredere a susţinătorilor blocului anti-PSD; lui Ponta să-i plouă ca la MTO, în sala de Consiliu a ”vechiului” palat; PLUS-ul lui Cioloş să închidă pe minus, USR-ul să se reinventeze în alt USB, ca să distrugă, iar, Bucureştiul, cu toate sectoarele lui ratate, iar naţia să-l întrebe, spontan şi patriotic, pe Isărescu: ”Ce pofteşti, mă, musiu? Adică cum ne-a luat prin surprindere trăsnaia asta de ordonanţă pe care nici nu ştii de unde să o apuci? Tu eşti vânzător de ţară, eşti cu Europa, sau cu cine eşti?”
Dar cine să mai trepideze/dispere/clacheze la aşa ştire, pe o vreme politică rece şi urâtă, ca a noastră?!(Mai multe detalii AICI)
RFI:
In Franţa, premierul Edouard Philippe anunţă măsuri de natură să întărească arsenalul legislativ, astfel încît elementele violente care profită de mişcarea "vestelor galbene" să poată fi izolate şi sancţionate. In paralel, executivul se pregăteşte pentru "marea dezbatere naţională" care va fi lansată pe 15 ianuarie, în speranţa că dialogul se va impune ca modalitate democratică şi că valul de proteste va diminua.
Franţa, ca şi alte ţări occidentale, a fost multă vreme confruntată cu fenomenul huliganismului în contextul meciurilor de fotbal. Împotriva acestora s-a găsit la un moment dat o soluţie, după ce huliganii au fost fişaţi şi au primit interdicţii de a mai participa la meciuri.
Ceva similar încearcă să imagineze executivul de la Paris în cazul vandalilor care vin la manifestaţii numai cu dorinţa de a-i înfrunta pe poliţişti, de a incendia maşini şi de a sparge vitrine, de a jefui magazine şi a de distruge instalaţii urbane. Fişarea vandalilor nu va fi însă o muncă uşoară, iar noua legislaţie în privinţa lor, chiar dacă a devenit urgentă, va trece printr-o dezbatere şi printr-un aviz al Consiliului Constituţional.
Si mai greu va fi însă, pentru executiv, să reducă ceea ce aş îndrăzni să numesc nivelul de ură în rîndurile protestatarilor. Simptomatic, în acest sens, este episodul boxerului profesionist, pe nume Christophe Dettinger, care sîmbăta trecută a fost filmat în timp ce lovea cu forţă, şi cu ură, într-un poliţist. Între timp fostul sportiv, pentru că el nu mai participă în prezent la meciuri oficiale, s-a predat poliţiei şi şi-a făcut "mea culpa".
Uluitor rămîne însă altceva: cineva a lansat o chetă în favoarea sa, pe Internet, şi într-un timp record s-au adunat, pentru el, 117 000 de euro. Cine sunt oamenii care au oferit bani pentru "ajutorarea boxerului", şi ce motivaţii au avut ei, rămîne încă destul de misterios. Autorităţile au reacţionat şi site-ul respectiv a oprit recepţionarea altor donaţii financiare… Platforma care a colectat banii a dat şi unele precizări: ei ar urma să fie folosiţi doar în cazul unor cheltuieli de judecată, iar sumele excedente ar urma să se întoarcă la donatori.
Mai rămîne însă întrebarea: este normal ca într-o democraţie sute, sau poate mii de oameni, să sară astfel în sprijinul unui individ surprins în clar flagrant delict de agresiune împotriva unor poliţişti?(Mai multe detalii AICI)
