Premium
Vicepreședintele ALDE Varujan Vosganian face joi un portret delicat al situației prin care trece România în timpul epidemiei, cu mii de zilieri români care pleacă la muncă sezonieră în străinătate.
„Ordinele doamnei Merkel se execută, nu se discută! Politica noastră externă funcționează sub următoarea lozincă: „Să facem totul să nu-i supărăm pe alții!”
Spuneam într-o postare anterioară că slugărnicia găsește întotdeauna argumente, fie ele oricât de bizare. Iată un argument halucinant pe care ni-l oferă Ludovic Orban, privind permisiunea acordată lucrătorilor sezonieri de a pleca în străinătate, în ciuda interdicției pentru toți ceilalți cetățeni ai României: „ Noi nu vom crea niciun fel de obstrucţionare pentru cei care au posibilitatea să aibă contracte de muncă sezoniere, pentru că suntem în Europa şi UE este locul unde este garantată libertatea de circulaţie a cetăţenilor, a mărfurilor, a ideilor”.
În primul rând, nu înțeleg ce legătură au ideile aici, cu excepția ideii că noi suntem zilierii Europei. Apoi, cum poți invoca libera circulație ca o valoare intangibilă în condițiile în care tu însuți ai interzis o seamă de destinații (inclusiv Germania) și mai toate țările Uniunii Europene au luat măsura restrângerii călătoriilor, cu excepția personalului dilomatic și medical. Chiar Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene ceruse la jumătatea lui martie ca toate călătoriile, cu excepția diplomaților și a personalului medical, să fie restricționate.
Dar, cum sângele apă nu se face și sparanghelul e mai important decât orice, la 1 aprilie președintele german al Comisiei Europene, doamna von der Leyen, a revenit cu o declarație stranie, cerând ca muncitorii sezonieri din agricultură să primească, în Uniunea Europeană, permise speciale de călătorie, fiind o „forță de muncă de o importanță vitală, la fel ca doctorii și asistenții medicali” (?!?). Într-o declarație video, von de Leyen a explicat că este „nevoie de oameni care să sădească și să strângă recoltele” (adică, pentru claritate, oameni din est, care să sădească și să culeagă recoltele de vest), de aceea muncitorii sezonieri „trebuie să poată călători liber”, după un control medical.
Deci ați înțeles, pentru România e vital ca Germania să-și culeagă sparanghelul. Oare care e lucrul acela vital pentru România pe care Germania să fie silită să-l facă?
Constat cu amărăciune că, parcurgând tragedia acestei pandemii, nu numai că nu ne regăsim demnitatea, dar continuăm să ne complacem în această situație umilitoare de a fi națiunea de care partenerii noștri își amintesc doar în sezonul răsadurilor și al recoltelor. Și nu doar atât, dar consfințim slugărnicia prin lege. Iar politica noastră externă se rezumă la următoarea lozincă: „Să facem totul ca nu-i supărăm pe alții!””.
