Finalul de campanie pentru Primăria Capitalei arată, în acest moment, ca un test de manual despre cum se poate canibaliza o zonă politică chiar înainte de vot. Datele și mișcările din ultimele zile conturează un tablou clar. Pe stânga, PSD își consolidează candidatul, pe zona extremistă crește candidata susținută de AUR, iar pe dreapta, actorii care se revendică „pro-europeni” sunt prinși într-un război de uzură.
Pe stânga, mesajul este clar și coerent. Există un singur pol, un singur candidat, un singur proiect. Retragerea lui Eugen Teodorovici de astăzi în favoarea lui Daniel Băluță nu mută neapărat masiv procente – fostul ministru de Finanțe avea 3,5% într-un sondaj INSCOP mai vechi, dar are o semnificație strategică. Transferă spre Băluță un plus de „respectabilitate” din zona experienței sale și întărește imaginea de unitate. Un fost ministru se pune explicit „la dispoziția” candidatului PSD, vorbește despre complementaritatea dintre experiența sa și experiența locală a lui Băluță, promite că „în București costul vieții nu va crește”. Pe scurt, PSD transmite propriului electorat un mesaj clar: nu există dubii, nu există rupturi, toată lumea trage în aceeași direcție, la aceeași căruță. În logica unui singur tur, asta contează decisiv.
În oglindă, ceea ce se întâmplă pe dreapta este exact opusul. USR și PNL nu doar că nu reușesc să proiecteze imaginea unui front comun anti-PSD și anti-extremism, ci se poziționează explicit ca adversari direcți. Mesajul public, pentru electoratul de dreapta, arată pe scurt cam așa: USR spune „PNL a trădat colaborarea cu Nicușor Dan” / PNL spune „USR duce o campanie negativă și dezbină” / USR contraatacă: „PNL umflă pericolul extremismului pentru a forța un vot util.” Dincolo de conținut, forma conflictului e relevantă electoral. Nu există nici măcar o aparență de „armistițiu de moment împotriva unui risc comun” și fiecare tabără își construiește, deja, narațiunea de vinovat pentru eventualul eșec al dreptei în ziua de 7 decembrie.
Pe zona dreapta/centru-dreapta, am avut două mișcări importante în această săptămână. Vlad Gheorghe s-a retras în favoarea lui Ciucu, oferind PNL-ului un argument puternic în fața electoratului pro-european: „uitați, cei responsabili se aliniază”. Cătălin Drulă refuză să se retragă din cursă, respingând „panica PNL”. În termeni de strategie, asta înseamnă că USR nu cedează poziția de pol principal pe dreapta, chiar cu prețul riscului de a nu intra în „bătălia finală” psihologică.
Ana Ciceală a refuzat retragerea. Politic, mesajul ei lovește în ambele tabere, chiar dacă scorul ei nu pare decisiv în sondaje.
Dacă ne uităm la sondajul AtlasIntel, acesta a făcut două lucruri simultan. Unu, a oferit PNL-ului munitie perfectă pentru mesajul: „noi suntem singura șansă realistă de a opri PSD și AUR” și, doi, a forțat USR-ul să intre într-o poziție defensivă și să explice de ce nu crede sondajul și de ce nu acceptă logica votului util. Pe percepția publică, nu contează doar dacă sondajul e perfect sau nu, ci faptul că validează tripolarizarea competiției: PSD – AUR – PNL și împinge USR în zona de „locul 4 care încurcă dreapta”. Aceasta este narațiunea pe care PNL o repetă acum obsesiv, iar USR încearcă să o spargă prin contra-mesaje și atacuri la credibilitatea lui Ciucu.
Cine câștigă din fractura PNL–USR?
Din punct de vedere electoral, această fractură PNL–USR produce cel puțin trei tipuri de efecte. În primul rând, consolidează duelul Băluță–Alexandrescu pentru primul loc. Scandalurile și acuzațiile reciproce de pe dreapta împing o parte a alegătorilor dezamăgiți fie către disciplina de partid a PSD, fie către emoția radicală reprezentată de candidata susținută de AUR.
În al doilea rând, erodează simultan atât potențialul lui Ciucu, cât și pe al lui Drulă. Fiecare își atacă propriul segment de electorat, în loc să-l consolideze, iar diferența dintre „vot util” și „alternativă autentică” devine o capcană pentru amândoi.
În al treilea rând, crește riscul demobilizării unui electorat important – cel „pro-Nicușor Dan”, pro-european, anti-PSD și anti-AUR – care poate ajunge în situația de a nu se regăsi în niciunul dintre candidații rămași în joc. Între „a vota util pentru cine nu mă convinge” și „a vota de conștiință pentru cine nu are șanse reale”, mulți pot alege, pur și simplu, să nu voteze, iar matematica unui singur tur nu iartă astfel de decizii.
Dacă o parte din acest public rămâne acasă, efectul favorizează tot candidații cu bază de partid puternică: PSD și AUR.
„Turul psihologic”
Deși avem un singur tur oficial, în realitate se joacă un „tur psihologic” în mintea bucureștenilor - pe cine percep oamenii ca fiind în finala reală și cine pare cu adevărat în joc pentru victorie, nu doar pentru un scor onorabil.
În acest moment, PNL încearcă să impună formula de finală Băluță vs. Ciucu, USR încearcă să mențină în viață ideea că poate fi el polul principal al dreptei, AUR împinge narativul „noi vs. toți ceilalți corupți”, PSD mizează pe stabilizare și mobilizare maximă. Decisive vor fi ultimele mesaje de campanie și eventuale gesturi de ultim moment.
Din datele și declarațiile de până acum, se vede limpede că stânga își joacă cartea unității și a experienței, extrema își joacă cartea furiei și a frustrării, iar dreapta pro-europeană își joacă, deocamdată, orgoliile interne.
Dacă în următoarele patru zile nu apare o reașezare clară, fie prin gesturi de retragere, fie prin schimbarea tonului între PNL și USR, riscul major este ca, în seara votului, concluzia să fie una simplă și clară: „Nu PSD sau AUR a câștigat. Dreapta s-a pierdut singură.”
Comentează