Digi24:
Gazele naturale nu se vor mai scumpi anul acesta, promite autoritatea care stabileşte preţurile în domeniu. Datorită ieftinirii metanului în toată Europa, nu se mai ține cont de calendarul de scumpire stabilit de Guvern şi Comisia Europeană, conform căruia anul acesta trebuia să se aplice o majorare de 10%. Iar în premieră, producătorii ar putea fi forţaţi chiar să ieftinească gazul produs în ţară. În acest moment, preţul gazului brut este de 60 de lei pentru fiecare Megawatt oră, iar de la 1 iulie ar trebui să se majoreze cu 10%. Pentru că acestui preţ i se adaugă taxe şi tarife percepute de stat şi companiile din domeniu, impactul în preţul final ar trebui să fie de 4 procente, iar consumatorii casnici să achite 159 de lei pentru fiecare Megawatt oră. Ieftinirea metanului peste tot în Europa va anula însă scumpirea, spune președintele ANRE. „Acel efect de 3-4% nu va mai avea loc, în momentul în care preţul gazelor va scădea sub nivelul de 66 de lei preconizat a fi aplicat de la 1 iulie. Atunci vom considera că liberalizarea s-a terminat”, spune a spus, preşedintele ANRE.Chiar şi aşa, preţurile vor rămâne mari. România este pe primele locuri în Europa în ceea ce priveşte tarifele percepute pentru transportul, înmagazinarea şi distribuţia gazelor de companii precum Transgaz, Romgaz, E.ON şi GDF Suez.
Evenimentul Zilei:
26 aprilie 1992 - 500.000 de bucureșteni îi fac Regelui Mihai o primire trimufală !. Despre acest moment cunoscuta specialistă în postdecembrism – Domnița Ștefănescu - scrie în Cronologie. 8 octombrie 1991 – 13 noiembrie 1992 din cartea mea de comentarii dedicate acestei perioade, Mascarada de la Cotroceni. Proză politică, Editura Adevărul Holding 2011 :
Ministerul de Externe a declarat că a dat instrucţiuni ambasadorului nostru de la Berna pentru ca perechea regală să primească dreptul de intrare în ţară. Potrivit corespondentului nostru din Elveţia, ambasada a telefonat Regelui, invitîndu-l să vină după vize. Asta fără ca Regele să i se fi adresat cu vreo cerere. La început vizita s-a anunţat ca fiind limitată la Mănăstirea Putna. Un Comunicat emis ulterior a extins-o la Bucureşti şi la Curtea de Argeş. Plecînd de la afirmaţia cercurilor regale, atît invitaţia, cît şi repeziciunea cu care Regele a primit viză sînt neobişnuite. Există toate datele să credem că, de data asta, Bucureştiul nu numai că nu s-a opus venirii Regelui, dar a şi provocat-o.
O asemenea bunăvoinţă a părut multora suspectă.
Regele Mihai a fost şi este coşmarul domnului Ion Iliescu. În ciuda declaraţiilor prezidenţiale că monarhia e o instituţie anacronică nu numai în România, dar şi în lume, în ciuda campaniei deşănţate duse de presa fesenistă şi naţionalist-comunistă, echipa venită la putere în Decembrie 1989 a evitat din răsputeri o confruntare cu opţiunea populară în chestiunea monarhiei. Astfel, regimul fesenist a fentat un Referendum pe marginea formei de guvernămînt prin şiretlicul care s-a numit Referendumul privind Constituţia.
Două tentative ale Regelui de a vizita România au fost brutal retezate.
Preşedintele Iliescu s-a temut de reacţia populaţiei. Iată de ce brusca generozitate a guvernului român nu putea decît să descumpănească. Era greu de crezut că primul ministru, cît şi ministrul de Externe şi-ar fi putut permite în această chestiune gesturi pe cont propriu. Apărea limpede că de la Cotroceni se dăduse foc verde, ba mai mult, că vizita Regelui fusese pusă la cale de la nivelul Preşedinţiei...
Acceptînd, ba chiar provocînd vizita Regelui de Paşti, Preşedintele s-a gîndit la o dublă lovitură.
Pe de o parte, el apărea în faţa Occidentului ca un democrat convins. Pe de alta, guvernarea Roman era din nou atacată într-un punct vital!
Lucru destul de uşor, dacă ne gîndim că singura publicaţie care s-a dovedit grosolană, ba chiar abjectă în chestiunea vizitei regale, a fost tocmai Azi, cotidianul domnului Petre Roman...
Din nefericire pentru preşedintele Iliescu, viaţa a infirmat categoric calculele forţelor conservatoare.
S-a dovedit, încă o dată, ceea ce mulţi comentatori au subliniat analizînd evenimentele din Decembrie 1989.
Românii sînt un popor în stare să dea peste cap toate previziunile.
Din 22 Decembrie 1989, Capitala n-a mai cunoscut o mişcare de asemenea amploare. Imaginile difuzate de Televiziunile occidentale au şocat pur şi simplu. Secvenţa cu maşina regală acoperită de flori, înaintînd printr-o mare de oameni va rămîne în analele televiziunilor moderne.
Ca şi în 22 Decembrie 1989, trăsătura definitorie a mulţumii a fost unitatea de sentiment.
Nu s-a strigat Jos Iliescu!
N-au avut loc scandaluri.
Întreaga stare sufletească a celor 500.000 de bucureşteni s-a concentrat asupra Regelui. Toţi cei care au fost în Piaţa Sfîntu Gheorghe, chiar şi dintre cei lucizi, recunosc faptul straniu că au fost cuprinşi de emoţie pînă la lacrimi, proces sufletesc asemănător celui din 22 Decembrie 1989...
Deşi autorităţile româneşti nu i-au acordat onorurile care i se cuveneau, el s-a purtat în permanenţă ca un Rege.
Această prezenţă a impus.
Ea a sedus definitiv mulţimea.
În acelaşi timp, ea s-a adăugat credinţei ascunse că Regele, atît prin trecutul său, cît şi prin postura sa de monarh, reprezintă despărţirea categorică de comunism.
Dezamăgiţi atît de Putere, cît şi de Opoziţie, bucureştenii au văzut în Rege posibilitatea unei schimbări reale în România.
Adevarul
Presupunem că aceste bombe vor fi muniţii de mare precizie, ghidate către ţintele lor, prin senzori şi cu ajutorul unui sistem de control situat în avion. Bombardierul, se pare, va fi capabil să ducă misiuni globale şi va fi dificil atât pentru radare, cât şi pentru alte sisteme cu senzori. Acest lucru îi va permite să reziste într-un mediu ostil – o caracteristică absolut necesară având în vedere că fiecare aeronavă va costa aproximativ jumătate de miliard de dolari.
O jumătate de miliard de dolari sunt mulţi bani şi, cu o sută de avioane planificate, costul total va fi de 50 de miliarde de dolari, fără să mai punem la socoteală posibile depăşiri ale bugetului.
Bombardierul cu echipaj uman a apărut ca un instrument pentru războiul în masă. În timpul ambelor războaie mondiale, armele erau extrem de imprecise. Pentru uciderea unui singur soldat inamic se trăgeau mii de gloanţe. Pentru acele mii de gloanţe, armatele erau alcătuite din mulţi soldaţi. La rândul lor, soldaţii erau dotaţi cu o cantitate mare de arme şi cu toate celelalte echipamente necesare pentru a susţine armate de anvergura pe terenul de luptă.
Premium
