Un grup de oameni de ştiinţă urmează să anunţe marţi locul în care se află situl de referinţă al Antropocenului, o etapă indispensabilă pentru posibila oficializare, la un moment dat, a acestei noi ere geologice, relatează AFP.
Anunţul sitului care reflectă cel mai bine trecerea către Antropocen, această "epocă a omului" încă departe de a fi aprobată de cea mai înaltă autoritate geologică mondială, este programată pentru seara zilei de marţi, în cadrul conferinţelor ştiinţifice de la Lille şi Berlin.
Evenimentul va puncta, fără a încheia însă, o aventură lansată în 2002 de Paul Crutzen, recompensat cu Premiul Nobel pentru Chimie, care a propus înregistrarea sfârşitului Holocenului şi a începutului unei noi ere declanşate de către umanitate, potrivit Agerpres.
Cei 4,6 miliarde de ani din istoria Pământului sunt împărţiţi metodic în ere, perioade, epoci şi vârste geologice, o cronologie pe care elevii o învaţă şi care este elaborată de Comisia Internaţională de Stratigrafie (ICS). În prezent, ne aflăm în era Cenozoic (Neozoic), perioada Cuaternar, epoca Holocen.
Această comisie a încredinţat unui grup de lucru sarcina de a răspunde, de facto, la câteva întrebări majore. Dacă într-un milion de ani, extratereştrii ar cerceta rocile şi sedimentele de pe Pământ ar găsi o urmă umană suficient de semnificativă pentru a deduce că a fost depăşită o graniţă geologică? Dacă da, când şi unde pe Pământ se găsesc cele mai clare dovezi în acest sens?
La prima întrebare, răspunsul grupului este, fără ambiguitate, da, oamenii au scos planeta din Holocen, care a început în urmă cu 11.700 de ani, după mai multe cicluri glaciare.
Urmele activităţii umane - microplastice, poluanţi chimici eterni, specii invazive, gaze cu efect de seră... - se află pretutindeni, de la vârfurile munţilor până pe fundul oceanelor, iar tulburările pe care acestea le provoacă sunt numeroase - schimbări climatice, poluare, pierderea biodiversităţii -, ajungându-se până la perturbarea echilibrului natural al Pământului.
Pentru acest grup, punctul culminant a fost la jumătatea secolului XX, când indicatorii influenţei umane prezenţi în sedimente au cunoscut o creştere vertiginoasă, denumită de oamenii de ştiinţă "Marea accelerare".
O întrebare majoră persistă: va fi acest studiu validat de ICS şi ulterior de "gardienii" Uniunii Internaţionale de Ştiinţe Geologice (IUGS), recunoscută pentru intransigenţa sa în ceea ce priveşte modificările Cartei cronostratigrafice internaţionale?
După părerea generală, acest lucru va fi foarte dificil. Geologi de renume estimează că nu sunt îndeplinite criteriile pentru a califica Antropocenul drept o nouă "eră", chiar dacă admit că în ultimul secol s-a produs o ruptură.
Termenul "eveniment geologic" ar fi mai potrivit, crede Phil Gibbard, secretar în cadrul ICS. "Condiţiile care au provocat glaciaţiunile" - o duzină de cicluri glaciare în ultimul milion de ani - "nu s-au schimbat, aşa că ne putem aştepta ca Holocenul să nu fie decât o altă interglaciaţiune", a subliniat el în 2022.
Cu toate acestea, cei care promovează Antropocenul susţin că, pentru prima dată, o specie nu doar că a schimbat radical morfologia, chimia şi biologia Pământului, dar este conştientă că a făcut acest lucru.
Recunoaşterea oficială a acestei ere i-ar permite umanităţii să se concentreze asupra provocărilor viitoare şi ar declanşa ceea ce Paul Crutzen a descris drept o "schimbare de paradigmă în gândirea ştiinţifică".
Pentru Jan Zalasiewicz, preşedintele grupului de lucru, nerecunoaşterea oficială a Antropocenului ar lăsa impresia că toate acele condiţii ale Holocenului, care au permis omenirii să înflorească, sunt încă prezente. "Este evident că nu aşa stau lucrurile", a declarat el pentru AFP. "Ştiinţa constă în a stabili ce este real şi ce nu este. Iar Antropocenul este real", a adăugat specialistul.
Comentează