Premium
Președintele Iohannis și-a înjumătățit credibilitatea cu care și-a început mandatul. Cam repede. Și cam puțin glorios. Nu s-au tăiat nici salarii, n-a fost nici război în Serbia, n-a fost nicio criză, a fost liniște, așa cum îi place ex-edilului de la Sibiu. Cu toate astea, doar unul din doi români care și-au pus speranțele în el mai așteaptă ceva de la șeful statului.
Cum s-a ajuns aici? Unde greșește Iohannis? Se mai poate redresa? Ce efecte va avea prăbușire la sfârșitul acestui an, când se presupune că Iohannis trebuie să fie suficient de legitim ca să nominalizeze un premier? Cum se va schimba comportamentul partidelor mari față de Iohannis comparativ cu atitudinea actuală extrem de afabilă și respectuoasă?
Sunt probabil multe care i se pot imputa președintelui în acest an de mandat. În primul rând pasivitatea, lentoarea și comunicarea deficitară. Dar picătura care a umplut paharul a fost declarația neinspirată în favoarea Antenei3, un post de televiziune somat legal să părăsească sediul intrat de mai bine de un an în proprietatea statului. Nu Antena3 ca post de televiziune privat e problema. Problema e evident de simbolistică. Antena3 a luat ostatic un public care nu l-a votat pe Iohannis, ci pe Ponta. Un public conservator, nostalgic, care s-a învățat să conteste pavlovian orice agendă de reformă a României. Cei care l-au votat pe Iohannis și l-au ajutat, contrar pariurilor, să-l învingă pe Ponta sunt cei care de ani buni susțin procesele de modernizare a țării. Și ei și-au cam pierdut răbdarea, chiar dacă Iohannis vrea să-i ducă mai departe mai încetișor, pas cu pas.
Se spune că Iohannis și-a asumat obiectivul de reconciliere națională în perspectivă centenarului Marii Uniri din 2018. Unii au interpretat poziționarea lui riscantă de partea unui post care a găsit prilejul să se victimizeze împotriva unei hotărâri definitive a justiției, ca o mână întinsă celor care nu l-au votat. Să fie aceasta rațiunea politică pentru care șeful statului s-a aruncat în valuri fără colac de salvare pentru trustul lui Voiculescu?
Dacă-i așa, atunci calculul e greșit. Mulți comentatori și analiști, deși nu neagă falia adâncă din societate între susținătorii unei schimbări accelerate a instituțiilor și conservatorii temători care-și doresc să rămână încremeniți în prezent, o pun pe seama lui Traian Băsescu. Adică, o linie de demarcație politică, artificială, fără o substanță a reală, ușor de șters prin chiar schimbarea stilului prezidențial. Se vede treaba că nu e așa. Falia e profundă și serioasă. E greu să-i ții la aceeași masă pe cei care își doresc schimbarea, dacă se poate, ”ieri” și cei care văd schimbarea doar ca o restaurație.
Ce câștigă Iohannis prin acest șpagat spectaculos peste marginile prăpastiei? Deocamdată nimic altceva decât că rămâne înțepenit. Curând s-a putea ca hăul să-l înghită cu totul. Electoratul Antena3 nu-l va simpatiza niciodată. Nici măcar cei care l-au votat pe Iohannis nu și-au făcut prea mari așteptări de la el, cu atât mai puțin cei care nu l-au votat își vor pune încrederea în taciturnul președinte.
Vrând să fie altceva decât Băsescu ”demolatorul” și mai aproape de Iliescu ”pacificatorul”, Iohannis sfârșește prin a fi Constantinescu ”irelevantul”. Atenție, însă, Constantinescu a avut de plătit și costurile reformelor și cele ale aderării României la NATO. Deci ceva tot a rămas după mandatul lui. Pe Iohannis îl paște chiar neantul politic - căci nici imposibila reconciliere n-o va avea, nici obiectivele de reformă, pentru care a fost votat, atinse.
Riscurile pentru un Iohannis, căzut lat în sondaje, sunt uriașe. PSD-ul lui Dragnea s-ar putea să prindă curaj și să nu-l mai menajeze. Mult promisa mare coaliție de după parlamentare s-ar putea să devină pentru social-democrați mai puțin decât pot obține. Nici liberalii nu-l vor trata cu mai multă indulgență pe șeful statului, mai ales că sunt destui care bombăne că i-a cam marginalizat după ce s-a văzut cu sacii în căruță și încă mulți sunt care nu vor să împartă puterea de la anul cu un alt partid mare, de stânga.
Un Iohannis sleit de puteri nu mai poate veni în fața partidelor după parlamentare să le propună ”premierului lui”. Dimpotrivă, partidele vor fi cele care vor trage sforile pentru a-l pune în fața unei alegeri făcute deja. Prin ricoșeu, nici Cioloș nu va fi rămâne ”intact” din acest biliard haotic de pe scena politică. Cioloș e popular, dar n-are partid, iar partidele nu prea îl iubesc, pentru că nu e de-al lor. Cioloș rămâne însă până la capăt ”premierul lui Iohannis”, iar când Iohannis o ia pe tobogan în jos, cordonul ombilical îl va târâ și pe premierul tehnocrat.
Ce să facă Iohannis? Nu pare a avea de ales și nici nu e așa greu de intuit soluția. Trebuie să-și tragă fundul într-o singură luntre, indiferent care e ea.
