Asociația „ROJUST – Asociația personalului din justiție” a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională a României (CCR) cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 456–461, 465 și 466 din Codul fiscal, referitoare la valorile stabilite pentru terenuri și clădiri și la cotele adiționale pentru impozitul rezidențial și nerezidențial. Demersul vizează modificările aduse prin Legea nr. 239/2025, care, potrivit asociației, au condus la „o majorare exorbitantă a impozitelor și taxelor locale”.
În adresa transmisă instituției Avocatului Poporului, ROJUST arată că noile prevederi „impun stabilirea impozitului într-un cuantum ce a crescut exponențial, raportându-se la valori ale imobilelor care au crescut cu peste 150% față de anul trecut și aplicând în mod aleatoriu, abuziv, fără criterii obiective, cotele maxime prevăzute de Codul fiscal”.
Asociația susține că măsura afectează contribuabilii din întreaga țară și solicită analizarea dispozițiilor contestate „prin prisma ocrotirii și respectării drepturilor cetățenești, astfel cum sunt consfințite de Constituția României”.
„Expropriere indirectă” și încălcarea dreptului de proprietate
ROJUST afirmă că obligația de plată a unor sume majorate de peste cinci ori față de anul anterior, în condițiile riscului executării silite, „echivalează cu o expropriere indirectă și conduce, în fapt, la naționalizare”.
Stabilirea unei valori majorate a clădirilor și terenurilor, care ar conduce în timp la plata către stat a contravalorii construcției, ar reprezenta „o formă indirectă de expropriere forțată, fără o justă cauză”.
Asociația invocă încălcarea art. 44 și art. 136 din Constituție privind protecția proprietății private, dar și a art. 1 alin. (5), referitor la principiul securității juridice. „Contribuabilul trebuie să poată anticipa, într-o măsură rezonabilă, întinderea obligațiilor sale fiscale. Or, majorarea în câteva luni a valorii proprietăților și, implicit, a impozitului aferent, încalcă principiul mai sus enunțat”.
Potrivit documentului, majorarea de peste 150% a valorii impozabile depășește scopul unei taxe locale și „devine o sancțiune mascată, având caracter neproporțional, cu efect de confiscare”.
Discriminare între contribuabili și marjă discreționară pentru consiliile locale
Un alt argument invocat privește lipsa unor criterii obiective la nivel național pentru stabilirea cotelor de impozitare între limitele prevăzute de Codul fiscal, respectiv 0,08%–0,2% pentru clădiri rezidențiale și 0,2%–1,3% pentru cele nerezidențiale. În opinia ROJUST, „textul nu stabilește parametri obiectivi, transparenți și uniformi la nivel național pentru exercitarea competenței consiliului local”, ceea ce favorizează tratamente diferențiate și poate genera discriminare.
Asociația arată că două persoane aflate în situații comparabile pot fi supuse unor regimuri fiscale radical diferite în funcție de localitatea unde se află imobilul, diferența derivând „exclusiv din opțiunea discreționară a unei autorități locale”.
Se invocă astfel încălcarea art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii și a art. 56 alin. (2), care consacră principiul așezării juste a sarcinilor fiscale.
În plus, aplicarea cotei maxime de 1,3% pentru clădirile nerezidențiale, fără o analiză a situației materiale a contribuabililor și fără un studiu de impact, ar reprezenta o presiune fiscală disproporționată, susceptibilă să genereze blocaje economice la nivel local.
Impozitare integrală pentru utilizare parțială și pentru bunuri înstrăinate
ROJUST contestă și prevederile potrivit cărora impozitul pe clădiri este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care deține proprietatea la 31 decembrie a anului anterior. Asociația arată că proprietarii care folosesc imobilul în scop economic doar o parte din an sunt obligați să plătească impozit majorat pentru întreg anul, ceea ce înseamnă că „legea tratează identic două situații evident diferite”.
De asemenea, se susține că și în cazul înstrăinării imobilului în cursul anului fiscal, impozitul rămâne datorat integral, deși dreptul de proprietate nu mai subzistă pentru restul anului. „Sarcina fiscală nu este stabilită prin raportare la durata efectivă a dreptului de proprietate”, se arată în document, situație calificată drept „formă indirectă de expropriere forțată”.
Asociația invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv cauzele Immobiliare Saffi c. Italiei și N.K.M. c. Ungariei, arătând că, deși statele au o marjă de apreciere în materie fiscală, taxele nu trebuie să reprezinte o „sarcină excesivă” și să rupă „justul echilibru” între interesul general și protecția proprietății.
În final, ROJUST solicită Avocatului Poporului „a lua măsurile ce se impun pentru înlăturarea dispozițiilor nelegale, neconstituționale și discriminatorii”, apreciind că actuala reglementare în materia impozitelor pe clădiri și terenuri contravine atât Constituției României, cât și Convenției europene a drepturilor omului.
Comentează