Iarna nu a sosit încă, dar Rusia și-a intensificat deja atacurile cu rachete și drone asupra instalațiilor energetice civile ale Ucrainei. O serie de bombardamente puternice din primele zece zile ale lunii octombrie au afectat producția de gaze din estul Ucrainei și au lăsat mari părți din Kiev și din regiunile învecinate fără electricitate și apă, informează atlanticcouncil.org.
Desigur, acest lucru nu este nimic nou. De la începutul invaziei la scară largă, Rusia a declanșat mii de atacuri asupra liniilor electrice, substațiilor, conductelor, instalațiilor de depozitare și uzinelor de procesare, în timp ce Kremlinul încearcă să arunce Ucraina în întuneric și să intimideze țara până la supunere.
Atacurile rusești sunt efectuate acum la o scară fără precedent. Țintele sunt atacate de zeci de drone dintr-o dată, copleșind sistemele antirachetă ale Ucrainei. De exemplu, în primele ore ale zilei de 9 octombrie, Rusia a lansat aproximativ 450 de drone și 30 de rachete asupra infrastructurii energetice, depășind amploarea atacurilor din anii precedenți.
Iarna care vine se anunță a fi cea mai grea din război pentru populația civilă a Ucrainei. Primarul orașului Kiev, Vitali Klitschko, a descris recentul atac asupra infrastructurii electrice a orașului ca fiind unul dintre cele mai devastatoare de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei. Între timp, oficialii gigantului energetic de stat ucrainean Naftogaz spun că ultimele atacuri rusești au oprit 60% din producția de gaze a țării.
O rezistență remarcabilă
Ucraina a demonstrat în repetate rânduri o rezistență remarcabilă, inclusiv în ultimele zile, când echipele de urgență au lucrat pentru a restabili electricitatea pentru milioane de oameni la câteva ore după atacurile rusești. Cu toate acestea, având în vedere că situația se preconizează că va deveni mai critică în săptămânile și lunile următoare, aliații Ucrainei trebuie să ia în considerare măsuri decisive.
Atacurile Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene nu mai reprezintă doar o problemă ucraineană. Campania de bombardamente a Moscovei va deveni o problemă europeană mai amplă dacă nu se oferă mai mult sprijin Kievului. Amenințarea la adresa piețelor energetice europene a fost din ce în ce mai evidentă pe parcursul anului curent. O serie de atacuri rusești asupra activelor de producție de gaze din Ucraina în februarie 2025 au dus la dezechilibre severe, cu un impact în domino asupra majorității țărilor din Europa Centrală și de Est.
Între februarie și septembrie, Ucraina a cumpărat aproape cinci miliarde de metri cubi de gaze de pe piețele europene pentru a acoperi deficitul și a se pregăti pentru iarnă, crescând cererea regională și prețurile. Dacă Rusia își continuă atacurile în această iarnă, impactul asupra Ucrainei și a regiunii în ansamblu promite să fie și mai dramatic. Prin urmare, pentru a preveni un deficit regional, toate țările vecine ar trebui să ia în considerare ridicarea restricțiilor existente asupra exporturilor către Ucraina.
Europa are opțiuni pentru a îmbunătăți perspectivele energetice ale Ucrainei, dar acest lucru va necesita decizii politice rapide. Aprovizionarea globală cu gaze naturale lichefiate este așteptată să crească în lunile următoare datorită unei creșteri a producției, în principal în SUA. În timp ce majoritatea țărilor vest-europene vor beneficia de aceste importuri suplimentare, deoarece au acces la terminale maritime și piețe funcționale, consumatorii mai la est sunt mai puțin privilegiați, deoarece majoritatea sunt fără ieșire la mare sau au o capacitate de transport regională care este fie congestionată, fie prea scumpă pentru a fi utilizată.
Restricțiile privind rețelele de logistică energetică au un impact direct asupra Ucrainei. În ciuda granițelor comune cu patru țări ale UE, Kievul s-a bazat în principal pe Polonia și Ungaria pentru a-și asigura importurile și a compensa deficitul intern cauzat de atacurile rusești. Deși Slovacia ar putea oferi o capacitate de transport amplă, cea mai mare parte a căreia este acum inactivă deoarece țara nu mai tranzitează gaze rusești, tarifele sale de transport sunt prohibitiv de scumpe, limitând capacitatea Ucrainei de a importa gaze din Europa de Vest.
Ca și cum lucrurile nu ar fi fost atât de complicate.....
Ca și cum lucrurile nu ar fi fost atât de complicate, tarifele ar putea crește cu încă 70% în ianuarie 2026, dacă o majorare planificată este aprobată înainte de sfârșitul anului. Între timp, România vecină are nu mai puțin de patru interconexiuni la frontieră cu Ucraina. Cu toate acestea, operatorul rețelei sale de gaze, Transgaz, permite transportul gazelor doar pe unul dintre acestea la o capacitate mai mică decât cea maximă.
România are o producție semnificativă de gaze, dar în prezent interzice exporturile către Ucraina, invocând diferențele tehnice de calitate a gazelor naturale dintre cele două țări. Transgaz percepe, de asemenea, unele dintre cele mai scumpe tarife de transport din regiune, ceea ce înseamnă că chiar și țările care ar dori să transporte gaze naturale către Ucraina prin România ar putea fi descurajate să facă acest lucru.
Menținerea unor tarife ridicate sau blocarea infrastructurii nu este doar o veste proastă pentru Ucraina. De asemenea, prezintă riscuri pentru întreaga regiune, inclusiv pentru consumatorii din România și Slovacia, deoarece orice congestie creează deficite artificiale care duc la prețuri mai mari. Factorii de decizie din UE și SUA înțeleg amploarea problemei și recunosc în privat că chiar și propriile interese pot fi afectate. De exemplu, capacitatea blocată ar putea limita, de asemenea, capacitatea companiilor americane de a vinde GNL clienților din Europa Centrală și de Est.
Discuțiile sunt în desfășurare, dar timpul trece. Pe măsură ce se apropie iarna, este mai presant ca niciodată ca Bruxellesul și Washingtonul să convingă țări precum Slovacia și România să coopereze.
Într-un scenariu ideal, aliații occidentali ar lua în considerare măsuri radicale, cum ar fi stabilirea unei zone de interdicție aeriană deasupra unor părți ale Ucrainei, cu aeronave NATO care să patruleze cerul țării și să protejeze populația și infrastructura civilă. Cu toate acestea, întrucât membrii NATO rămân profund reticenți în a risca o ciocnire directă cu Kremlinul, următoarea cea mai bună opțiune este de a convinge vecinii Ucrainei să lase deoparte interesele naționale înguste și să ia măsuri concrete pentru a sprijini Kievul.
Comentează