Premium
Suntem în plină primăvară și a început deja sezonul căpuşelor. Zeci de persoane au luat cu asalt la propriu spitalele din București și din țară. Cel puțin 50 de persoane ajung zilnic în aceste zile la Spitalul Matei Balș. Înțepătura căpușelor este foarte periculoasă deoarece împrăștie și Boala Lime care poate fi mortală fără asistență medicală de specialitate urgenta.
Generația de Aur și-a ales FAVORITUL: Nume-BOMBĂ pentru șefia fotbalului românesc
Acestea pot fi luate de animalele de companie din vegetaţie, dar se pot ataşa de pielea unui om foarte rapid. Medicii se aşteaptă la o creştere a numărului de cazuri pe perioada verii şi recomandă oamenilor să evite zonele cu risc crescut pentru aceste înţepături, respectând toate măsurile preventive cunoscute deja, între care îmbrăcămintea adecvată şi controlul pielii după întoarcerea din natură. Dacă înţepătura s-a produs, este indicată extragerea căpuşei cât mai urgent, în condiţii de siguranţă, de preferat în Serviciul de Primiri Urgenţe de la cel mai apropiat spital, relateaza Romania Libera.
Şi asta, în condiţiile în care aceste insecte banale pot fi de un real pericol, prin prisma bolilor pe care o simplă înţepătură de căpuşă le poate genera. Cea mai de temut este boala Lyme, denumită și „boala cu 1000 de fețe”, din cauza marii varietăți de simptome pe care le poate dezvolta și care pot duce la confundarea sa cu alte maladii. Specialiştii spun că, pentru a dezvolta boala Lyme, trebuie să fii înţepat de o căpuşă contaminată cu bacteria Borrelia, iar aceasta să rămână ataşată de corp cel puţin 17 ore. Este timpul minim necesar migrării bacteriilor din intestinul căpuşei către glandele salivare ale acesteia, de aici fiind introduse, odata cu saliva, la locul înţepăturii. Însă, o căpuşă îndepărtată imediat după înţepătură scade semnificativ riscul de a dezvolta boala.
"Căpuşa are marele dezavantaj că, atunci când se ataşează pe tegument, pe piele, nu o simţi. Explicaţia este că, în timpul muşcăturii, ea transmite anumite substanţe şi sedează locul respectiv. O vezi după ataşasată pe piele. Este important să evităm zonele cu multă verdeaţă - acum ieşim în parc, ne ducem în păduri, ne plimbăm în zonele de agrement în aer liber - iar cei mai expuşi pot fi copiii. Căpuşa poate fi vizibil în zona muşcăturii, este acel rash, cu centrul concentric, se înroşeşte şi este vizibilă cu ochiul liber", a explicat dr. Mihaela Sava citata de Romania Libera
Ea a spus că este "important să nu te apuci dintr-o dată să o dai la o parte. Această manevră trebuie făcută cu blândeţe de către o persoană experimentată. Nu este bine să fie îndoită sau răsucită căpuşa, pentru că există riscul de rupere parţială, iar resturile periculoase nu sunt îndepărtate din piele. Ca măsură de precauţie, se utilizează o pensetă cu vârful bont, se apucă integral căpuşa cât mai aproape de piele, se trage în ax, încet, până este scoasă în totalitate de la locul respectiv. Apoi pielea se spală cu apă şi săpun şi se folosesc soluţii dezinfectante. Regula importantă este să nu o lăsăm să stea ataşat de piele mai mult de 36 de ore şi ideal ar fi ca manevra de extragere să fie făcută de un cadru medical. Medicul poate recomanda un tratament imediat cu antibiotice timp de 14 zile şi analize ulterioare, pentru a exclude orice risc. În general, oamenii muşcaţi de căpuşe acuză oboseală, dureri de cap, fatigabilitate, iar apoi apar durerile musculare şi durerile de articulaţii. Pericolul bolii Lyme apare dacă această căpuşă stă ataşată pe piele între 36 de ore şi 72 de ore".
Dr Mihaela Leventer ne-a declarat că boala Lyme se diagnostichează prin biopsie a leziunii de piele, "care este de obicei roşiatică, circulară, cu extensie spre margine, cu un aspect centrifug, cu o evoluţie destul de lungă, fără să fie stopată de tratamentele uzuale şi în acel moment se impune examenul histopatologic, care pune în evidenţă un infiltrat specific acestei infecţii. Și analize de sânge care se pot efectua, dar nu au o relevanţă foarte mare".
Pentru majoritatea oamenilor, boala Lyme se manifestă prin simptome asemănătoare gripei. Aproape 80% dintre pacienţi se recupereză complet după tratamentul cu antibiotice, conform experţilor de la Centrul de Cercetări Clinice pentru Boala Lyme din cadrul Clinicii Johns Hopkins. Însă nu toți pacienții care suferă de boala Lyme manifestă toate simptomele sau multe dintre acestea pot fi nespecifice, adică pot fi prezente și în alte boli – de exemplu, infecțiile virale, diverse tulburări comune, fibromialgia, sindromul oboselii cronice sau chiar depresia. Există și infecții asimptomatice – cel puțin 7% dintre pacienți nu prezintă nici un simptom. Boala Lyme este cea mai răspândită afecțiune infecţioasă produsă prin înțepătura căpușelor infectate aparținând câtorva specii din genul Ixodes.
În 1982, microbiologul american de origine elvețiană Willy Burgdorfer (foto 4) a reușit să identifice o spirochetă dintr-o specie de căpușe care se dovedea a fi implicată într-o misterioasă epidemie ce afectase populația orașului Lyme, din statul american Connecticut, în 1975. Potrivit portalului lymediagnostic.ro, această spirochetă a dobândit numele de Borrelia burgdorferii sensu stricto, iar afecțiunea generată de ea a căpătat numele de Lyme Desease (LD). Deși în orașul Lyme populația a fost afectată în special de fenomene cutanate (petesi, erithrema) și articulare (poliartrită, spondilită, sacroileită), noțiunea de Lyme nu se limitează doar la descrierea de artroborelioză, ci include pe lângă fenomenele autoimune și pe cele neurologice.
În anii următori s-a dovedit că aceste borrelii sunt un grup larg de spirochete, având mai mulți membri, de unde și denumirea Borrelia burgdorferii sensu lato, iar afecțiunile provocate de acestea au fost descrise de-a lungul anilor și de alți cercetători, fie sub forma unor afectări neurologice progresive sau articulare progresive.
Dintre europenii care, de-a lungul timpului, au descris astfel de manifestari, două nume au rămas legate de borrelia: Charles Garin (care, la începutul anilor ’20 ale secolului trecut, a descris manifestări neurologice progresive) și Arvid Afzelius (care, în 1921, a publicat o lucrare în care a denumit erythema migrans, o indicație de boală Lyme). În onoarea lor au fost numite speciile de borrelii prezente în special în Europa și Orient: Borrelia afzelii și Borrelia garinii.
Până în 1975, această boală era denumită menigopolineurita mușcăturii de căpușă, sindromul Garin-Bujadoux sau boala lui Afzelius, iar după 1975 a devenit cunoscută sub numele de Lyme Desease (Boala Lyme), borelioza Lyme sau borelioză. Pe lângă aceste trei specii considerate a fi mai răspândite și prezente pe toate continentele în proporții diferite, anual apar descoperiri despre noi specii de borrelii regionale încadrate în grupul Lyme. În Europa, speciile importante din această categorie sunt spielmanii, valaisiana, lusitanie și bavariensis.
