Potenţialul instrumentelor financiare de a creşte utilizarea pe termen lung a finanţării din cadrul Politicii de Coeziune nu este utilizat la nivelul optim, se arată într-un nou raport al Curţii de Conturi Europene publicat miercuri, potrivit Agerpres.
Deşi aceste instrumente permit reinvestirea banilor rambursaţi, auditorii au observat că, în numeroase cazuri, fondurile nu au fost reinjectate în proiecte noi în cursul perioadei de eligibilitate. Cu alte cuvinte, s-a pierdut o oportunitate importantă de a multiplica, în perioada respectivă, impactul investiţiilor pentru coeziune.
În Politica de Coeziune a UE, cea mai mare parte a finanţării este acordată sub formă de granturi, adică fonduri pe care beneficiarii nu trebuie să le ramburseze. O soluţie alternativă, pentru unele proiecte viabile din punct de vedere financiar, este utilizarea instrumentelor financiare. Spre deosebire de granturi, finanţarea prin instrumente financiare vine cu obligaţia de rambursare. Odată restituiţi, banii respectivi pot fi utilizaţi din nou pentru a sprijini alte proiecte. Altfel spus, aceleaşi fonduri publice ajută de-a lungul timpului mai mulţi oameni sau mai multe organizaţii. Avem de-a face în acest caz cu aşa-numitul "efect de reînnoire", în urma căruia investiţiile realizate prin instrumente financiare sunt mai eficiente şi mai durabile.
Cuantumul finanţării alocate de UE pentru instrumentele financiare a fost în perioada 2007-2013 de 16,9 miliarde de euro. Suma a crescut la 31,0 miliarde de euro în perioada 2014-2020, pentru a scădea la 19,4 miliarde în perioada 2021-2027. Făcând abstracţie de fondurile realocate în urma pandemiei de COVID-19, aproximativ 5% din bugetul total al Politicii de Coeziune a fost executat în aceste trei perioade prin intermediul instrumentelor financiare. Aproape toate ţările din UE au utilizat instrumente financiare, singurele excepţii fiind Irlanda şi Luxemburgul.
"Fondurile politicii de coeziune a UE au fost reutilizate până acum într-o oarecare măsură, dar fără să îşi atingă potenţialul maxim. Statele membre aveau obligaţia de a raporta cu privire la reutilizarea lor, dar Comisia Europeană nu a verificat cu atenţie aceste informaţii şi nici nu le-a utilizat pentru a urmări progresele. Cu ce consecinţe? Încă nu avem o imagine clară despre câţi bani au fost efectiv reinvestiţi", a declarat Alejandro Blanco Fernandez, membrul Curţii de Conturi Europene responsabil de acest audit.
Auditorii au constatat că mai mulţi factori au frânat reutilizarea banilor rambursaţi în cursul perioadei de eligibilitate. Iată câţiva dintre ei: presiunea care există asupra statelor membre de a utiliza mai întâi toate fondurile alocate instrumentului financiar; natura pe termen lung a unor investiţii; accentul pus pe atragerea de investitori privaţi. După încheierea perioadei de eligibilitate, banii restituiţi de destinatari ("fondurile moştenite") au fost reinjectaţi în general în scopurile politicii de coeziune. Problema este alta: legislaţia UE permite ca aceste fonduri să fie transformate în granturi, ceea ce le slăbeşte efectul de reînnoire preconizat.
Cadrul juridic a evoluat de-a lungul anilor şi include acum o regulă care cere reinvestirea, dar auditorii au constatat că nu este tocmai clar cum poate fi maximizată reutilizarea banilor restituiţi. Doar 12 dintre cele 61 de instrumente financiare auditate din perioada 2014-2020 au reutilizat cel puţin într-o oarecare măsură fondurile restituite în cursul perioadei de eligibilitate pentru a sprijini noi investiţii. Alte 19 instrumente au utilizat o parte din banii rambursaţi pentru a acoperi costurile şi comisioanele de gestiune.
Auditorii îndeamnă Comisia Europeană şi ţările din UE să maximizeze utilizarea fondurilor restituite din instrumentele financiare în fiecare perioadă de finanţare. Acest lucru se poate face încurajând reutilizarea banilor rambursaţi înainte de a cere bani în plus şi recurgând, ca practică standard, la reutilizarea automată a fondurilor restituite, astfel încât mai multe proiecte şi mai mulţi destinatari să poată beneficia de ele.
Comentează