Cercetările istorice arată că, în ultimele două milenii și jumătate, peste 2.000 de tone de aur au fost extrase de pe teritoriul României. Deși ultimele mine au fost închise în anii 2000, în ultimii ani au fost identificate noi zăcăminte valoroase de aur și argint, în special în Munții Apuseni.
În prezent, sunt cunoscute peste 140 de zăcăminte în care aurul este principalul metal exploatat și peste 90 de perimetre în care apare ca produs secundar.
Apusenii, centrul aurului din România
Cele mai importante zăcăminte sunt legate de vulcanismul neogen din sudul Munților Apuseni și din Carpații Orientali, în special din districtul Baia Mare, potrivit unui studiu realizat de geologi români.
Regiunea auriferă din Munții Metaliferi a fost conturată sub forma unui „Patrulater aurifer”, delimitat de localitățile Săcărâmb, Zlatna, Roșia Montană, Abrud și Baia de Arieș, pe o suprafață de aproximativ 600 de kilometri pătrați, conform adevărul.
„Zăcămintele de aur din Munții Metaliferi au reprezentat principala sursă de aur a României (probabil peste 75% din cantitatea totală de aur extrasă de-a lungul istoriei provine din această zonă). La scara întregului lanț carpato-balcanic, această unitate reprezintă o anomalie a metalogenezei aurului și a rămas una dintre cele mai productive regiuni miniere aurifere din Europa și din lume. Cantitatea istorică de aur extrasă din cele aproximativ 60 de zăcăminte epitermale cunoscute din Patrulaterul Aurifer a fost de circa 1.750 de tone”, arată cercetarea realizată de geologi.
Maramureșul, o altă regiune importantă
Maramureșul a fost, la rândul său, una dintre cele mai importante zone miniere din România și Europa, unde s-au exploatat minereuri bogate în aur și argint.
„Se estimează că aproximativ 125 de tone de aur au fost extrase, de-a lungul istoriei, din peste 20 de structuri mineralizate din districtul Baia Mare. Totuși, această cantitate este probabil subestimată, dacă luăm în considerare că peste 20 de tone de aur au fost extrase numai din câmpul metalogenetic Cavnic, în perioada 1875–1993. Geologul Kamen Kouzmanov și colaboratorii săi consideră că districtul Baia Mare mai conține încă aproximativ 33,6 tone de aur neexploatat”, arată cercetarea.
Aurul din Apuseni, exploatat încă din Antichitate
Primele exploatări aurifere din Munții Apuseni datează din Antichitate, când aurul era colectat din aluviunile râurilor sau extras direct din rocile aflate la suprafață.
„Cele dintâi exploatări aurifere s-au mărginit la strângerea aurului din albiile râurilor și văilor, unde este adus de ape din stâncile de cuarț aurifer, sub forma unor foițe sau fire mici și subțiri, ori sub forma unor firicele sau grăunțe minuscule și strălucitoare”, arăta Ion Rusu Abrudeanu, în lucrarea Aurul românesc (1933).
După cucerirea Daciei, romanii au organizat exploatări sistematice în zone precum Alburnus Maior (Roșia Montană), Ampellum (Zlatna) și Auraria Minor (Abrud).
„... Fara (Scythia), țară pe care primul a cucerit-o marele Traianus, punând mâna pe căpetenia geților Decebalus și a capturat aur în greutate de 5.000.000 libre și dublu de argint, în afară de paharele și vasele de neprețuită valoare, turmele de vite și armament, și bărbați luptători excelenți, în număr de peste 500.000 luați cu arme cu tot, precum Criton, care a fost părtaș la război”, arăta autorul bizantin.
Exploatări extinse în Evul Mediu și epoca modernă
Activitatea minieră a continuat în Evul Mediu și a fost relansată în perioada Imperiului Austriac, când au fost introduse tehnici moderne de exploatare.
„Zăcămintele de aur din Zlatna au fost exploatate încă din perioada romană. Orașul Zlatna a fost centrul autorității miniere romane și locul de întâlnire al procuratores aurariarum dacicarum. Importanța Zlatnei a fost reluată în secolul al XVIII-lea, însă exploatări ample se dezvoltaseră în regiune încă din secolul al XIII-lea, când nu mai puțin de 36 de cuptoare metalurgice funcționau la Zlatna și Baia de Arieș”, notează studiul publicat de geologi.
Declinul mineritului după 1990
În secolul XX, minele au fost naționalizate și extinse, însă după 1990 au fost considerate neviabile economic și au fost închise treptat.
Ultimele exploatări aurifere au fost oprite la mijlocul anilor 2000, după ce lipsa investițiilor și a modernizării a dus la scăderea producției.
Zăcămintele nu sunt epuizate
Chiar dacă mineritul aurifer a fost oprit, resursele nu au fost epuizate. Proiecte precum cel de la Roșia Montană vizau extragerea a peste 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint, iar alte perimetre din Hunedoara sau Certeju de Sus conțin, la rândul lor, rezerve importante.
Specialiștii subliniază că aurul din România rămâne o resursă importantă, iar noile descoperiri din Munții Apuseni ar putea readuce în discuție exploatarea acestuia în viitor.
Comentează