Premium
Legea dării în plată a intrat în vigoare. Totuşi, cei care vor să arunce pe masa bancherilor cheile casei şi să plece fără nici o datorie trebuie să aibă grijă la unele detalii.
Sunt deja deja câteva zeci de cazuri de clienţi care vor să dea în plată. “Există disponibilitate din partea oamenilor să îşi recâştige viaţa, asta este sigur. Din ceea ce am discutat cu ei, marea majoritate acuză lipsa de negociere a băncilor şi ne-au spus că, indiferent de lucrurile cu care ar mai veni băncile în acest moment, sunt hotărâţi să dea în plată. Din toate cazurile care au venit la noi, foarte puţini mai sunt dispuşi să mai primească oferte de la negociere. Ei spun că traumele prin care au trecut în ultimii ani nu mai pot fi cumpărate cu nici o ofertă”, a spus avocatul Alexandra Burada pentru Libertatea.
FMI anunţă APOCALIPSA în România
Cum se desfăşoară darea în plată
Totul începe cu notificarea. Astfel, clienţii trebuie să îşi transmită în mod obligatoriu, conform legii, notificarea prin avocat, notar sau executor judecătoresc. În cazul primilor, în piaţă se percepe un tarif unic pentru redactarea notificării, care poate varia de la caz la caz. Acesta poate include toate costurile de transmitere sau acelea care pot fi percepute pe cale separată.
Mai departe, după momentul transmiterii notificării către bancă se pune problema: ce va face banca? Astfel, aceasta are două posibilităţi: să conteste notificarea de dare în plată şi scenariul mai puţin probabil, având în vedere că toţi clienţii avocatei se încadrează în criteriile legii, se pot prezenta la notar, caz în care clientul va avea de achitat taxele notariale, care acum sunt în categoria celor pentru contractele de vânzare- cumpărare, deci este considerat act translativ de proprietate. “Astfel încât actul încheiat la notar va avea toate rigorile şi consecinţele unui contract de vânzare-cumpărare. Dacă banca nu se prezintă la avocat, atunci acel client se întoarce la avocat pentru a solicita instanţa de judecată în raza căreia domiciliază pentru obţinerea unui titlu care să ţină loc de actul translativ de proprietate”, a declarat Burada. În acest ultim scenariu, clientul va achita onorariul de avocat.
Onorariul poate fi solicitat ca şi cheltuială de judecată, astfel încât este foarte important să se primească chitanţă şi să se deducă cheltuiala de judecată. În această ultimă situaţie, el nu va mai ajunge la notar. Adică hotărârea judecătorească definitivă va ţine loc de act translativ de proprietate.
Cât despre durata procesului, acesta este estimat la aproximativ un an, iar costul maxim este de 3.000 de lei.
“Durata procesului o estimăm la aproximativ un an în acest ultim scenariu. Ca şi costuri, 200 de lei pentru notificare. În principiu, pentru acţiunea în instanţă costul ar trebui să se ridice la un cuantum maxim de 3.000 de lei. Adică, 2.000 de lei pentru faza de fond şi 1.000 de lei pentru faza de apel. Acesta este doar un cost perceput în piaţă, pot exista şi alte tipuri de onorarii. Este costul pe care îl percepem noi şi include absolut tot. Indiferent de ce se întâmplă mai departe după transmiterea cererii de chemare în judecată nu vor fi percepute alte costuri suplimentare”, a informat avocata Alexandra Burada.
SONDAJ cu rezultate surprinzătoare. Premieră istorică în Capitală
Primele proprietare care dau înapoi casele, după ce ani la rând au avut de pătimit de pe urma creditelor în franci elveţieni
Maria Magdalena Macsim, în vârstă de 39 de ani, era economist în 2007, când a luat creditul.
“În 2007 m-am dus să iau un credit. Iniţial am vrut să îl iau pentru o maşină şi când să ies pe uşa băncii mi-au spus că pot să iau şi un credit pentru casă. Stăteam într-o casă mai mică şi am zis că ar fi bine să luăm, să ne mărim suprafaţa. Ne-au spus că putem să luăm în franci elveţieni, că în lei şi în euro nu ne permitem şi că sunt foarte scumpe. Ştiam că dobânzile sunt foarte mari”, ne-a povestit Maria. La momentul acela a luat un credit de 102.000 franci elveţieni. A dat avans 29.000 de franci şi restul l-a dat banca. “Am fost concediată în 2014 şi am fost nevoită să plec din casă, să închiriez casa. Rata a fost mai mare decât chiria. A trebuit să completăm noi cu toată familia pentru a putea plăti rata în fiecare lună. Am fost la bancă. Mi s-a oferit o posibilitate de restructurare, dar cu condiţia ca un an să fiu scutită şi să plătesc numai dobânda, iar anul următor să recupereze şi ce nu am plătit anul de graţie, dar cu interdicţia de a mai putea vinde apartamentul vreodată”, spune doamna Macsim. Şi nu au fost de acord cu lucrul ăsta, a povestit Maria pentru Libertatea.
Beznea Georgiana Laura este de profesie inginer şi a contractat creditul în 2008. Creditul avea o valoare de 240.500 CHF. “M-am trezit la un moment dat cu rate de 7.000 de lei, în loc de 3.500 de lei. Am solicitat o restructurare, un ajutor, ceva din partea băncii, iar banca mi-a oferit un plus de 35.000 de franci la sold. Am văzut cât am de plată la nivelul anului 2013, şi anume, în jur de vreo 265.000 de franci”, spune Laura. Răspunsul băncii a venit prompt printr-un ofiţer de credite: “Ce vrei să faci, toate au crescut!”
Detalii in Libertatea
