Premium
Avocatul Toni Neacşu, fost judecător, afirmă că decizia CJUE de marţi, 18 mai, "deschide în mod nesperat României posibilitatea să scape de rușinea Mecanismului de Coooperare și Verificare pe calea justiției europene, printr-o acțiune directă chiar la CJUE!" Avocatul arată că, potrivit hotărârii CJUE, decizia Comisiei Europene de intituire a MCV este obligatorie, cu obiectivele sale, însă obiectivele au fost deja atinse.
Hotărârea CJUE poate fi citită AICI!
"Prin mecanismul întrebării preliminare CJUE a stabilit, obligatoriu atât pentru instanțele românești cât și pentru propria jurisprudență, că "Decizia 2006/928/CE a Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, precum și rapoartele întocmite de Comisia Europeană pe baza acestei decizii constituie acte adoptate de o instituție a Uniunii, care pot fi interpretate de Curte în temeiul articolului 267 TFUE".
De asemenea, CJUE a mai stabilit că această decizie din 2006 este obligatorie pentru România, în sensul că aceasta trebuie să ia măsurile adecvate pentru atingerea obiectivelor de referință prevăzute în decizie.
Ei bine, cele 4 obiective de referință stabilite anterior aderării sunt îndeplinite de mult și nu mai au absolut nici o legătură cu analizele și recomandarile din rapoartele anuale ale CE.
În baza hotărârii de astăzi a CJUE România este ținută să respecte cele 4 obiective mari asumate prin semnătură în 2006, adică:
1. Garantarea unui proces judiciar mai transparent și mai eficient totodată, în special prin consolidarea capacităților și a responsabilizării Consiliului Superior al Magistraturii. Raportarea și evaluarea impactului noilor coduri de procedură civilă și administrativă.
2. Înființarea, conform celor prevăzute, a unei agenții pentru integritate cu responsabilități în domeniul verificării patrimoniului, al incompatibilităților și al conflictelor de interese potențiale, precum și cu capacitatea de a adopta decizii obligatorii care să poată duce la aplicarea unor sancțiuni disuasive.
3. Continuarea, în baza progreselor realizate deja, a unor cercetări profesioniste și imparțiale cu privire la acuzațiile de corupție la nivel înalt.
4. Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și combatere a corupției, în special în cadrul administrației locale.
Tot ce excede celor 4 obiective de referință nu are natură convențională, nu ține de dreptul UE, astfel încât nu are o justificare juridică în Tratatul de aderare.
Mai mult, întrucât CJUE a decis că și Rapoartele de monitorizare sunt acte juridice care pot fi interpretate de instanța europeană, atunci România poate invoca direct prevederile art. 38 alin 2 din Protocolul de aderare potrivit cu care măsurile speciale de monitorizare "nu pot fi menţinute mai mult decât este strict necesar şi, în orice caz, sunt revocate la data la care deficienţele sunt remediate."
Altfel spus, România va putea obține ridicarea MCV făcând dovada că cele 4 obiective de referință sunt de mult atinse (aspect recunoscut de altfel de multă vreme de către CE), iar noile măsuri și recomandări din rapoartele anuale în cadrul MCV nu mai au nici o legătură cu cele originare. Comisia Europeană poate fi obligată ca direct în baza Tratatului și a Deciziei 2006/928/CE să revoce MCV-ul, de vreme ce asta depășește în prezent limitele asumate convențional de România, singurele care sunt obligatorii pentru ea potrivit CJUE..
Rămâne de văzut dacă oficialii, în primul rând cei din Ministerul Justiței, vor încerca să apere interesul superior al României de a scăpa de povara MCV și de statutul inferior adus de acesta (de exemplu blocarea accesului în spațiul Shenghen), sau dimpotrivă vor sta în genunchi în continuare, preferând interesului național interesul mărunt de a avea în continuare o armă cu care să-și lovească adversarii politici interni", explică Toni Neacşu.
