Premium
„Situația existentă între cele două categorii (i.e. posesorii de abonamente telefonice/date/internet și utilizatorii de cartele PrePay) constituie o formă de discriminare. (…)
Asociația pentru Implementarea Democrației a avut inițiativa solicitării unui punct de vedere din partea Consiliului Național pentru Combatere a Discriminării (CNCD) în data de 7 octombrie 2014, cu referire la proiectul de lege privind identificarea utilizatorilor de cartele telefonice PrePay, considerând că stabilirea unor reglementări legislative clare și nediscriminatorii în acest domeniu este importantă pentru siguranța cetățeanului, pentru derularea în bune condiții a activității instituțiilor de aplicare a legii, precum și pentru reducerea amenințărilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale.
În solicitare, AID arăta că, în opinia sa, există o situație discriminatorie în fața legii între utilizatorii de servicii de telecomunicații abonați cărora le sunt stocate datele de identificare și utilizatorii de servicii de telecomunicații cu plata în avans (PrePay) care nu au această obligație. Poziția AID în privința reglementării cartelelor PrePay a avut în vedere și faptul că aproximativ 90% din infracțiuni sunt săvârșite prin utilizarea acestor cartele, acestea putând fi utilizate într-o multitudine de tipuri de infracțiuni incluzând: crima organizată, terorismul, traficul de persoane, traficul de influență, șantajul, traficul de droguri, hărțuirea ș.a.
Față de acestea, prin punctul de vedere remis AID în data de 16 ianuarie 2015, CNCD a confirmat că „presupusul tratament diferențiat în cauză afectează tratamentul egal al utilizatorilor în fața legii în cazurile în care aceștia folosesc serviciile de telecomunicații în scopul săvârșirii de infracțiuni”.
CNCD subliniază: „Autoritățile statului nu dispun de instrumentele necesare identificării și tragerii la răspundere legală a acelor deținători de cartele PrePay care utilizează serviciile de telefonie/date/internet cu rea credință, în scopul săvârșirii de infracțiuni grave. Situația existentă între cele două categorii constituie o formă de discriminare”.
Raportat la obiectul punctului de vedere solicitat, „CNCD constată că cele două categorii de persoane sunt în situație comparabilă. Astfel, indiferent de modalitatea de achiziționare a serviciilor de telefonie mobilă/date/internet, (atât persoanele care sunt posesori ai unui abonament, cât și cele posesoare ale cartelelor PrePay) toți consumatorii au obligația să utilizeze aceste servicii cu bună credință, în scopuri legale, fără a se folosi de aceste instrumente de comunicare în săvârșirea de infracțiuni.”
Totodată, CNCD afirmă că „discriminarea, tratamentul diferențiat aplicat celor două categorii de utilizatori de servicii de telefonie/date/internet din perspectiva posibilității legale de a trage la răspundere acei utilizatori care se folosesc de aceste servicii pentru a săvârși infracțiuni grave, poate fi corectat de Parlament, prin adoptarea unei legi în conformitate cu Deciziile CCR în domeniu”.
AID atrage atenția, încă o dată, asupra faptului că neaplicarea unui cadru legislativ unitar care să confere obligația furnizorului de a colecta și prelucra datele cu caracter personal ale utilizatorilor PrePay slăbește considerabil capacitatea instituțiilor abilitate să aplice legea, îngreunând prevenirea, identificarea și cercetarea infractorilor și implicit reducerea infracționalității ce afectează în mod direct cetățenii. Demersul național de stabilire a unui cadru juridic clar, predictibil și previzibil în domeniul utilizării cartelelor preplătite care ocupă cca. 67% din piața de profil poate să asigure eficiență în domenii precum lupta împotriva criminalității organizate și a actelor de terorism.
În acest context, AID consideră ca extrem de importantă formularea unor puncte de vedere publice din partea instituțiilor inițiatoare, avizatoare și legiuitoare, și critică lipsa de transparență și comunicare a acestora (Ministerul pentru Societatea Informațională și Parlamentul) și apreciază că este necesară o îmbunătățire a comunicării publice cu privire la conținutul propunerilor legislative din acest domeniu, în vederea asigurării unei informări corecte a opiniei publice cu privire la prevederile propuse.
Considerăm că Instituția Parlamentului și Ministerul pentru Societatea Informațională sunt instituții care au rolul cel mai important în crearea acestor legi, astfel încât să respecte atât dreptul la libera exprimare a cetățenilor, cât și dreptul la viață al acestora. Evidențiem aici lipsa de asumare și participare în dezbaterea publică a Ministerului pentru Societatea Informațională; a Comisiei comune permanente pentru exercitarea controlului asupra activității serviciilor de informații; a Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, a Comisiei juridice ale Parlamentului; a liderilor partidelor politice parlamentare, precum și a altor instituții implicate în procesul de realizare a legilor.
