Premium
Pretul aurului creste. Cu atat este mai valoros sa gasesti pe cineva sa iti dea aurul spre buna pastrare.
Vestea buna prezentata de presa din Romania este ca BNR a dus 60% din rezerva de aur a Romaniei la Londra si nu in Mumbai, India ( ca sa nu mai vorbim de Moscova, Rusia). Inseamna ca cineva a validat ca aurul are o anumita calitate si e in lingo-uri, nu este aur in bijuterii si alte podoabe.
Pentru a vizualiza cum arata atata aur este util urmatorul site. Asa pot vedea si ziaristii plimbati de guvernator daca au vazut TOT or puteau fi usor fentati de volumul corespunzator unei tone de aur:
http://demonocracy.info/infographics/world/gold/gold.html
Vestile proaste sunt mai multe si continua in restul opiniei.
Piata tranzactiilor cu aur fizic este extrem de opaca. BNR oricum nu este supravegheata corespunzator nici in ce priveste gestionarea rezervei statului nici a cheltuielilor discretionare “din profit”.
Pentru a exemplifica opacitatea pietei si motivatia, cat de o ciunga a BNR, de a tine aurul fizic in Londra, merita mentionat ca in 2013 Banca Centrala a Germaniei a fost nevoita in urma unui control al Curtii de Audit (ce a mentionat exact opacitatea utilizarii aurului) sa retraga aurul depozitat la Paris si partial cel depozitat la New York. Link AICI.
Este o practica frecventa in tarile bananiere ca potentatii locali sa vanda avutia nationala or sa faca “servicii” strainilor cu dare de mana si/sau influenta. La schimb liderii bananieri primesc finantarea scolii copiilor in strainatate si articole laudative in presa straina. Cu articolele respective se lauda la locali cate contacte au si cat de apreciati profesional sunt. Desigur aparitia unui astfel de articol costa tara cat toata publicatia, daca luam in consideratie cat se lasa pe masa la negociere.
Tranzactiile cu rezerva de aur fac parte din arsenalul de instrumente aflat la dispozitia unei banci centrale.
Tranzactiile Nu sunt transparente, Nu se liciteaza si se realizeaza prin negociere.
Volumele sunt foarte mari ceea ce permite negocieri voit slabe din partea categoriei banci centrale din tari emergente si fara control independent.
Pentru a avea o idee de sume, la un curs al aurului de 1 346 dolari pentru o uncie, valoarea unei tone de aur este de aproximativ 39,3 milioane de dolari. N.B. Nu acesta a fost maximum recent al pretului aurului.
60 de tone de aur reprezinta aproximativ 2,36 miliarde de dolari.
La sumele acestea comisioanele pentru ciunga sunt de zeci de milioane de dolari. Paguba pentru statul roman, rezultatul negocierii voit slabe este de sute de milioane de dolari. Curtea de conturi si Parlamentul se uita dupa fraude de sute de dolari, dar la BNR merg probabil pe incredere.
An dupa an, se aduna paguba si ciunga.
De exemplu acum Venezuela face swapuri cu Citibank si Deutsche Bank pentru a obtine valuta necesara importurilor. Pentru a intra in acorduri de swap cu aceste banci, in prealabil Venezuela a trimis aurul la Banca Reglementelor Internationale (BIS). Link-urile AICI, AICI.
Exista mai multe instrumente care pot fi folosite pe pietele de aur, ghidul de la Londra putand fi consultat AICI.
Pentru o introducere in pietele pe care se tranzactioneaza materii prime o buna introducere poate fi gasita AICI.
Imprumutul de aur fizic este una dintre cele mai folosite instrumente de catre BNR. Detalii despre cum functioneaza AICI.
BNR poate da aurul cu imprumut atat bancilor centrale si precum si probabil unor banci comerciale favorite, informatie trata drept secret bancare Desigur acestea nu pot avea decat cuvinte de lauda despre BNR mai ales ca nici nu le vine sa creada cati bani fac pe “relatia” BNR.
Aceste banci folosesc aurul imprumutat sa il vanda direct in piata pentru a obtine lichiditati, sa garanteze linii de credit, sa intre in tranzactii de swap contra valuta.
In conditii de stress in piete unele banci comerciale si chiar banci nationale dau bani buni pentru a putea imprumuta aur.
Probabil ca la un moment dat o Institutie cum e Curtea de Conturi or Parlamentul Romaniei va decripta cat primeste BNR pentru a permite imprumutarea rezervei nationale de aur si desigur pe ce se duc banii obtinuti: masini, softuri, chermeze, protocol, marketing si publicitate.
Detalii despre imprumuturile de aur fizic facut de banci similare BNR catre banci comerciale, pentru a le ajuta AICI.
Un alt instrument popular pentru BNR este swapul pe aur.
Despre istoria swapurilor pe aur, AICI.
In cazul swapurilor pe aur este relevanta situatia pietei la termen.
Despre contango, backwardation si implicatiile tranzactiilor bancilor central AICI.
Asa cum spuneam si intr-o emisiune recenta la Antena 3, piata la termen pe aur se poate misca din contango in backwardation si inapoi. In aceste momente, pentru a decide cam cati bani a pierdut BNR (in afara comisionului dus pe ciunga) este important de stiut in ce conditii de piata s-au facut tranzactiile.
Despre miscarile curbei forward la aur AICI si AICI.
Cum nu stim cand si in ce conditii se “ocupa” BNR de rezerva de aur parcata in Londra, nu putem spune cat pierde la tranzactie or cat poate fi ciunga.
Este de presupus totusi ca o entitate a statului roman, independenta de BNR, stie exact pe mana cui a fost lasata rezerva de aur: banca centrala, banca comerciala, contract de depozitare, de imprumut, de swap. Intr-o lume “rautacioasa” nu ai vrea sa te prinda Brexitul cu complicatii legale, de jurisdictie or de instrument…
Povestea aurului romanesc este mult mai intortocheata si nu se rezuma doar la BNR si afacerile cu banci sau la Rosia Montana.
BNR stie de ce si pe ce. http://lbhn-1602388572.eu-west-1.elb.amazonaws.com/stire/1188278
+++
Un comentariu de Lucian Isar, finanțist
