Bomba termonucleara, sau bomba cu hidrogen - de tipul celei pe care Coreea de Nord a afirmat ca a testat-o miercuri -, a fost dezvoltata dupa ce au fost folosite bombe nucleare în Japonia în timpul celui de-al doilea razboi mondial si este de departe mult mai distrugatoare, relateaza într-un material documentar din Bangkok agentia DPA, potrivit Agerpres.
Citește şi: Moment istoric: Coreea de Nord anunță că a efectuat primul test nuclear reușit
Prima bomba cu hidrogen, testata în noiembrie 1952 de catre Statele Unite ale Americii (SUA), a degajat o energie echivalenta cu 10 megatone de TNT (trinitrotoluen), aproximativ de 1.000 de ori mai puternica decât bomba lansata asupra Hiroshimei cu sapte ani mai înainte.
Citește și: Reacţii internaţionale dure după testul nuclear. Coreea de Nord face un nou anunţ
În componenta acestui nou tip de bomba, doua tipuri de hidrogen - deuteriu si tritiu - fuzioneaza dând heliu, eliberând astfel energie.
O arma nucleara conventionala foloseste fisiunea - mai degraba divizând decât contopind nuclee de atomi - pentru a crea o putere mai mica de explozie.
O bomba cu hidrogen foloseste o reactie initiala de fisiune pentru a produce temperaturi mari necesare pentru o reactie mai puternica de fuziune.
Citește și: Reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate al ONU
Dupa mai putin de un an de la testul american cu bomba termonucleara, Uniunea Sovietica si-a testat propria bomba-H, lansând o cursa de producere a mai multor ''superbombe''.
Cea mai puternica bomba-H detonata vreodata - si totodata cea mai mare explozie provocata vreodata de om - a fost folosita de sovietici în 1961. Cunoscuta si ca Bomba-Tar, ea a avut o putere echivalenta cu 50 megatone de TNT.
Comentează